Haideţi să vă spun o poveste.
Această poveste este adresată celor ce ştiu să citească printre rânduri, nu celor analfabeţi funcţionali.
A fost odată ca niciodată, un profesor. Era demn şi avea principi morale închegate foarte bine pe o coloană vertebrală dreaptă.
Acesta a predat multor elevi, însufleţind în ei onoare, demnitate, integritate şi respect. Timpul a trecut, iar banul, MĂRIA SA, la făcut să evolueze. De ce să se mulţumească cu un salariu de mizerie, avut de un profesor, şi de ce să nu deţină unul de director.
Prin capacităţile intelectuale deţinute, a făcut să ridice nivelul şcolii la care preda şi conducea. În timp, fiind bine văzut de anumiţi boieri (politicieni), s-a “predat” partidului, acesta promiţând-ui funcţii de conducere, mult mai bine plătite.
Dar cum poate cineva evolua, pe treapta funcţiilor, fără să nu-şi facă şi sclavi, pe lângă el....?
Timpul a trecut, iar partidul a onorat imaginea. A fost avansat la următorul nivel.
Cel de inspector general al unei instituţii ce gestionează întreaga vale a Bacăului, pardon, cel de Făt-frumos al urbei educaţiei. Cu bune cu rele, a făcut faţă multor duşmani, pardon, balauri. Dacă olteanul şi ardeleanul nu au putut doborâ moldoveanul, atunci sistemul nici pe atât. Generaţiile avute în anii ce au crescut, au evoluat în propria lor conştiinţă. Au crescut pe o structură solidă, având din şcoală respect, demnitate, integritate, onoare şi mândria de a fi român. Şi toate aceste lucruri predate de acest profesor.
E....timpul e parşiv iar banul şi puterea sa, mai nenorocite ca el, timpul.
Mai marii conducerii, pardon, palatului, au început să pună, încet, încet, mâna pe toate funcţiile importante din povestea noastră. Au reuşit să pună oameni aserviţi puterii în ANAF (balaurul cu 9 capete), în poliţie (protectorii legii), în jandarmerie (protectorii cetăţenilor), şi în mai toate companiile de unde vine, “aurul”, acest miraj al puterii.
Astfel, în următoarele cruciade (campania 2016), aceşti slujitori ai sultanului, au început să circule prin dugheanele din localităţile unde ei erau bine cunoscuţi, promiţând vrute şi nevrute, chiar aducând şi luna de pe cer, celor naivi şi creduli.
Între timp, sultanul, văzând câtă putere deţine, a început să fure din banii săracilor plătitori de taxe şi impozite. Oameni simpli, după vorbă, după port. Oameni ce nu ştiu decât fericirea zilei de mâine. Şi nu fericirea "luminii" de la capătul tunelului. Şi nu e tren, ci conştiinţă.
Elevii profesorului, pardon Făt Frumos, având demnitatea oferită de acesta, au început, la un moment dat, să remarce că profesorul lor, pardon ETALONUL LOR, a trecut de partea întunecată a forţei, acaparat fiind de ban şi putere.
Acum ca narator, îmi închipui ce sentimente au aceşti elevi, văzând că un stimat profesor, îşi încalcă valorile, doar pentru bani, putere şi o super pensie, pardon...super putere. Iar tot ca narator, stau şi mă întreb, cum se va simţi acest profesor, pardon ETALON, când va fi privit pe stradă, în pragul pensiei, de câtre elevii săi, pardon CONŞTIINŢA poporului...?
Oare banul sau puterea e importantă în viaţă, sau alte valori ce nu se pot găsi niciodată, de vânzare, la niciun magazin ?
Între timp, sultanul, văzând că supuşii săi, cei pro adevăr şi dreptate, s-au răsculat contra lui, pentru că le fura ţara, onoarea şi glia, a dat ordin în ţară, ca toţi cei ce mai cred în el, să vie de urgenţă, în capitala ţării, să se închine lui.
Cei forţaţi cu spaima pierderii locului de muncă, şi supuşi orbeşte sultanului, nu au avut ce face. Chiar şi cei deştepţi, ce ştiu că nu au ce căuta în slujba sultanului, tot au fost prezenţi, că de, banul şi funcţia, e mai importantă ca gloata în care ei se regăsesc.
Într-un moment de glorie, sultanul spune:
- Priviţi în stânga voastră, priviţi în dreapta voastră, fiecare dintre cei de lângă voi este ascultat şi verificat.
Ce a uitat sultanul să spună, e altceva. Citatul original este următorul:
- Priviţi în stânga voastră, priviţi în dreapta voastră, dacă vedeţi lângă voi profesori, academicieni, studenţi, procurori, avocaţi, poliţişti, jandarmi, e bine. Vă aflaţi acolo unde trebuie. Chiar dacă sunteţi mai slab decât nivelul cunoştinţelor avute faţă de cei de lângă voi, veţi avea mereu de învăţat.
- Dar dacă, la acest moment de conştientizare, îţi dai seama că în stânga şi dreapta ta, sunt oameni mult mai slabi pregătiţi decât tine, atunci ai o mare problemă.
- Ori ai ajuns la un nivel al degradării tale, ori te simţi bine în mediul respectiv, chiar dacă, conturile îţi sunt pline, pensia e specială şi susţii nişte oameni ce se cred ca în nivelul anterior. Ei se simt bine, lângă un om deştept, dar buzunarul lor e gol, iar al tău e super plin. Chiar şi cu pensii speciale, plătite tot din banul celor de lângă tine, evident.
- Acesta e omul deştept şacal, perfid şi ....no comment.
Dar vă spun sigur că, orice om deştept poate coborâ la orice nivel al educaţiei. Iar dacă acesta o face, este doar pentru a ridica pe cei ce nu văd “luminiţa de la capătul tunelului”, şi nu pentru a scanda alături de cei slabi, şi folosindu-se de banii muncii lor.
Un om deştept, va ridica nivelul conştiinţei celorlalţi, educându-i, nu subjugându-i…!
Astfel spus, ca narator, vă îndemn pe viitor să aveţi grijă cine este în stânga voastră, cine este în dreapta voastră. Şi vedeţi faptele, nu vorbele. Dacă e mai deştept ca voi, şi doreşte să vă arate calea adevărului, atunci ascultaţi-l. Dar înainte de al crede, verificaţi ce spune din minim 3 surse. Nu de alta, dar şi deşteptul se poate folosi de naivitatea voastră.
Singurii ce pot trage o concluzie, corectă, sunteţi doar VOI…!
Iar ţara vă aparţine, la fel şi bogăţiile ei. Sultanul e pus doar în slujba voastră, şi nu în slujba lor. Dar…povestea se apropie de final. Iar elevii ce odată, erau crescuţi în demnitate, au început să atace non-valorile profesorului, pardon pe Făt-frumos.
Pot exprima, ca narator, că asta da VALOARE…!
Atunci când elevul devine mult mai bun ca tine, Făt-Frumos, e o onoare pentru tine, dar când elevul doreşte să-ţi arăte “luminiţa” de la capătul tunelului, unde ai intrat cu voia ta, în defavoarea ta, atunci trezeşte-te…!
Această poveste, conţine personaje fictive, chiar imaginare, uneori. Povestea de mai jos, în schimb, e reală.
Important e…să fiţi voi, doar în CONŞTIINŢA voastră…!
"Scrisoare deschisa catre deputat Theodora Sotcan, din Parlamentul Romaniei!
Doamna Theodora Sotcan, membru ales in 2016 al Camerei Deputatilor, judetul Bacau,
Cu profunda mahnire si dezamagire am descoperit un mesaj postat de dumneavoastra pe o retea de socializare.
Intr-un schimb de replici, la o fotografie in care erati si dumneavoastra surprinsa la protestul din Piata Victoriei, in fata criticilor unor locuitori din Targu Ocna si a unor fosti elevi, ati adresat un mesaj in care il citati pe un coleg de-al dumneavoastra din partid: “Are dreptate senatorul Serban Nicolae: cand noi facem valuri voi faceti spume!”
Doamna Theodora Sotcan, inainte de a fi un om politic, sunteti cadru didactic, ati profesat ani buni la catedra, ati condus Liceul Teoretic Costache Negri ani la rand, Inspectoratul Scolar si alaturi de grupul profesoral ati reprezentat pentru multi dintre noi un exemplu de urmat.
Am crezut mereu intr-o revolutie a bunului simt in politica din Romania. Impreuna cu multi prieteni de-ai mei am considerat ca speranta va veni din valul tanar de politicieni, de oameni care nu au fost atinsi de virusul compromiterii si al grobianismului, de oameni "cu carte", care vor "trata" bolile pacientilor politici prin administrare de fiole purtatoare de educatie, bun simt si echilibru,.
Cand ati fost aleasa si numita membru al Camerei Deputatilor am considerat ca cel putin pentru echipa social democrata din Bacau a fost un mare castig. Un cadru didactic, un om de litere, un personaj care a format ani la rand elevi si i-a indrumat inspre calea adevarului si a discernamantului dintre bine si rau, nu poate fi decat un antidot pentru criza morala in care ne scaldam toti ca natie, nu doar clasa politica.
La depunerea juramantului v-am intalnit la intrarea in Camera Deputatilor, v-am imbratisat si v-am urat succes cu aceeasi deschidere cu care va scriu aceste randuri critice astazi. Si o fac in speranta unei schimbari si a promovarii dialogului constructiv.
Dumneavoastra, doamna Theodora Sotcan, ati fost inzestrata cu calitati de care ar fi trebuit sa va folositi pentru a provoca acea revolutie morala in randul colegilor dumneavoastra. Pentru ca, nu-i asa, ce ne dorim cu totii: o societate a bunului simt, in care poporul sa fie respectat si reprezentat de oamenii politici in care si-au investit sperantele. Iar oamenii politici sa beneficieze de respectul alesilor, in aceeasi masura in care munca lor oglindeste interesul comunitatii. Este un contract echitabil si de bun simt.
Doamna deputat, este dezamagitoare alegerea dumneavoastra de a-l cita pe colegul dumneavoastra cu acel mesaj. Nicolae Serban este un om politic si un personaj colorat, daca-mi permiteti un eufemism. Dar, este un om politic al carui discurs in unele situatii, alaturi de cel al altor personaje din partidul din care faceti parte (dl Manda sau dl Brailoiu de exemplu), a coborat atat de mult stacheta si limita bunului simt, incat va trece mult timp pana vom reusi sa o ridicam la un nivel cel putin acceptabil. Ca sa nu mai adaug faptul ca distinsii politicieni enumerati mai sus au adus niste jigniri incalificabile unor femei, colege parlamentar din Senat. Nimic mai josnic si mai grobian. Palatul Parlamentului este un for inalt, unde dezbaterile nu trebuie sa fie afectate de grotesc si influente bulevardiere.
Criza morala este cea care macina fundamentul acestui popor, doamna deputat. Criza aia morala care sfasaie suflete, corupe minti si spala destine. Criza morala care a patruns si macina fundatia Palatului Parlamentului mai mult si mai grav ca niciodata.
Pentru ca o criza financiara, cu minti luminate si analisti priceputi, o petreci tu popor in cativa ani cu sacrificii enorme, dar o petreci. Criza morala insa afecteaza generatiile viitoare, se instaleaza ca o capusa invizibila si suge din AND-ul corpului gazda, distruge "filonul acela de aur" pe care toti il numim echilibru si bun simt.
Acel filon pe care si dumneavoastra, alaturi de colegi de-ai dumneavoastra din Liceul Costache Negri, ati muncit sa il ocrotiti si sa il cultivati in mintile si sufletele noastre, ale celor care v-au fost elevi ani la rand! Fiecare profesor al Liceului a incercat prin meserie si vocatie sa insufle elevilor buna educatie, simtul raspunderii, provocarea gasirii adevarului si a dreptatii.
Pentru ca acestea au fost principiile care ar trebui sa ne ghideze in viata personala si profesionala, daca vrem sa avem o evolutie sanatoasa si nu una parazitata de interese obscure.
Ce fracturi a suferit deputatul Theodora Sotcan de a ajuns in situatia in care sa apeleze la un astfel de citat, care instiga la ura si promoveaza o atitudine care vine intr-un conflict total si abrupt cu atitudinea profesorului Sotcan de acum cativa ani?
Doamna director, cine sunt cei “care fac spume”?
Suntem noi, fostii elevi ai dumneavoastra, niste pacienti epileptici aflati in plina criza?
Suntem noi, fostii elevii ai dumneavoastra, pericolul nevazut si stavila in fata bunastarii si a valului de preaplin cu miere si lapte?
Suntem noi, fostii dumneavoastra elevi, amenintarea la siguranta nationala?
Doamna director, noi suntem rezultatul educatiei pe care am primit-o de la niste profesori pe care ii stiam demni si purtatori de coloana vertebrala. Suntem aceeasi oameni carora le zambiti la revedere si care va readuc in minte momentele de respect si educatie din perioada Liceului.
Asa cum am spus mai sus, in calitate de profesor dumneavoastra si alti colegi ai dumneavoastra ati rasadit in noi samanta bunei cresteri, a respectului fata de bun simt, al echilibrului, al spiritului critic si al reactiei in fata nedreptatii. De ce criticati si inveninati acum rezultatele muncii dumneavoastra?
Daca am ajuns niste “epileptici cu spume” cum spuneti, atunci acesta este rezultatul “bunei guvernari” aplicate acestei societati in care traim.
Este rezultatul conflictului abrupt dintre principiile invatate in scoala si realitatea mizerabila implementata cu perfidie de oameni care in salile de conferinta promovau educatia, cultura si echilibrul, dupa care se lepadau de aceste principii in absenta orelor de curs.
Dumneavoastra nu ar trebui sa luati in deradere “frustrarile si depresiile” noastre. Dumneavoastra ar trebui sa empatizati cu nevoile noastre, macar din ratiuni de apartenenta: am fost educati de dumneavoastra in acest spirit critic.
Cine sunteti ”voi care faceti valuri”?
De unde a aparut si ce sorginte are aceasta separare clara intre bolnavi si sanatosi? Intre saraci si bogati? Intre prosti si inteligenti? Intre conducatori si slugi?
Doamna deputat, nu ar trebui sa fim "noi"? "Noi", o natie puternica si coagulata?
Doamna Theodora Sotcan, dumneavoastra sunteti un vremelnic inalt oficial. Sunteti un ales al poporului. Sunteti numita acolo prin vot universal, nu cenzitar. Dumneavoastra sunteti aleasa in acea pozitie pentru a reprezenta comunitatea din care va “trageti”. Dumneavoastra ati fost numita in aceasta pozitie nu pentru a va bucura de beneficiile unui inalt demnitar, acesta ar trebui sa fie un interes undeva in subsidiar, ci pentru a munci in interesul societatii si pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta atat cei care v-au votat, cat si cei care nu au facut-o. Asta inseamna comunitatea – diversitate de opinii si atitudini, uneori critici.
Doamna deputat, nu exista doua Romanii! Exista o singura Romanie care se confrunta, asa cum am spus mai sus, cu o criza morala teribila, care se imprastie ca un cancer pe toate nivelurile. Noi avem nevoie "sa extirpam" acest cancer! Avem nevoie "de chirurgi morali" care sa ne salveze, nu de calai care sa ne infunde in patul de spital si apoi in cavou.
Doamna director Theodora Sotcan, va rog sa nu priviti aceasta scrisoare deschisa ca pe un atac la persoana. Acesta este strigatul unui fost elev al dumneavoastra, care in plan profesional si personal a aplicat si si-a insusit principiile care i-au fost insuflate de familie si de scoala si care priveste cutremurat cum, din ratiuni imposibil de inteles, unii fauritori de astfel de principii au depasit acele granite, care in trecut erau imposibil de traversat.
Este strigatul si nedumerirea unui cetatean care intelege sa respecte principiile pe care s-a construit acest stat: dreptul la libera exprimare si responsabilitatea de a reactiona in fata unor derapaje si in fata unei crize morale promovate la rang de politica de stat.
Cu respect, dar cu mahnire,
Andrei Ciurcanu"
Cine este Andrei...? Citiţi AICI
"Deşi Sebastian Ghiţă se află în continuare în afara graniţelor ţării, iar procedura extrădării a eşuat, dosarele sale sunt achitate pe bandă rulantă. Captivi ai problemelor personale, nu băgăm de seamă gravitatea acestui caz, nu pentru cei implicaţi direct, ci pentru noi toţi, pentru că statul acesta ce se pretinde a fi de drept şi care este investit să ne apere de rele, el de fapt ne-a devenit duşman. Toate ipotezele posibile ale aceste speţe conduc către această sinistră constatare.
În primul rând, achitarea înseamnă că faptele pentru care s-a început urmărirea penală nu există ori probatoriul este neconvingător sau, şi mai grav, fals. Dacă suspectul (învinuit, inculpat etc.) s-a considerat nevinovat, de ce a trebuit să fugă din ţară? Desigur, ia fost teamă, teamă de autorităţi? Dar de ce să-i fie teamă dacă n-a încălcat legea? Înseamnă că autorităţile acţionează în afara legii şi acest fapt ar trebui să producă un cutremur în societatea asta a noastră "democratică".
Într-o altă ipoteză să presupunem că acuzaţiile ce i se aduc inculpatului sunt reale şi grave, aşa cum le-a calificat de atâtea ori Kovesi. Şi atunci cum de se ajunge la soluţii de achitare? Dacă probatoriul este slab, înseamnă că în dosare au lucrat neprofesionişti şi asta, de asemenea, ar trebui să alarmeze opinia publică, pe considerentul că dacă delictele nu sunt descoperite,dovedite şi sancţionate cu promptitudine infracţionalitatea ia amploare.
Dar, şi mai este un dar, şi tare mă tem că aceste achitări au alte cauze. După cum se ştie, Ghiţă a tot ameninţat cu dezvăluiri incendiare despre persoane aflate în structurile de forţă ale statului. La un moment dat aceste ameninţări au încetat, iar acum au apărut "achitările". Dacă aceste soluţii au fost generate de un presupus şantaj, la care Ghiţă i-a supus pe cei care au avut puterea să le hotărască, înseamnă că situţia este mult mai gravă decât ne-am putea închipui. Acest caz ar fi trebuit să pună conducerea statului în alertă de gradul 0. Vedeţi însă că nu se întâmplă nimic, iar societatea este liniştită în continuare. Dar oare până când?!"
Conferenţiar universitar doctor Alexandru Amititeloaie
POVESTEA CONTINUĂ....! E mult mai importantă CONŞTIINŢA voastră...!