Sion, Gheorghe - n.18 sept. 1855, Odobești – m. 1944, Cluj. Magistrat de formație. Colecționar de carte veche și obiecte de artă.

Între anii 1922 - 1923 a donat Bibliotecii Universităţii "Regele Ferdinand" cea mai însemnată parte a colecţiei sale, cuprinzând 4.500 de cărţi, 2000 de stampe, câteva sute de fotografii, 200 de hărţi, monede, precum şi numeroase cărţi poştale.

Provine dintr-o familie veche moldovenească. Mama sa, Elena Bontaș, una dintre cele mai distinse şi influente femei din societatea timpului, s-a ocupat cu grijă de educația sa, alegând pentru fiul ei cele mai bune școli. În 1869, Iorgu - cum era numit în familie - se înscrie la Institutului Academic din Iași, unde va trece, în 1874, bacalaureatul. Mama şi unchiul său, poetul Gheorghe Sion, membru al Academiei Române, şi-au dorit foarte mult ca Iorgu să urmeze cursurile unei facultăţi din Bucureşti, dar el va decide să-şi finalizeze studiile la Paris, părăsind țara în toamna anului 1874. La plecare, tânărul Sion avea asupra sa scrisori de recomandare ce i-au permis să frecventeze cele mai influente cercuri româno-franceze de la Paris. Una dintre scrisori provenea chiar de la cunoscutul om politic Costache Negri care, datorită relației apropiate cu familia Cuza, i-a deschis tânărului student casa Doamnei Elenei Cuza, asigurându-i un contact prețios cu distinsa societate românească din Paris. Astfel, la recomandările şi sub îndrumarea secretarului Doamnei Elena şi ale lui Baligot de Beynen, fostul secretar al domnitorului, precum şi ale unchiului său, Vasile Alecsandri, Iorgu a reuşit să cunoască importanți dascăli și oameni de cultură care i-au călăuzit drumul spre învăţătură şi cunoaștere. Gheorghe Sion a fost un student foarte apreciat și, învățând foarte repede limba franceză, a reuşit să-şi impresioneze profesorii cu mintea sa sclipitoare. În perioada 1876-1877, a înfiinţat la Paris Societatea Română, o asociație culturală pentru românii de la Paris. A fost ales preşedinte al acestei organizaţii, ca semn al admiraţiei şi respectului de care se bucura în rândul elitei culturale româneşti din capitala Franței. De la Paris s-a întors cu o solidă pregătire juridică, fapt care i-a permis să intre în magistratură și să urce foarte repede treptele ierarhiei judecătorești.

Mai întâi, a funcționat în București, dar s-a declarat nemulțumit de mediul sufocant al capitalei, cerând să fie transferat mai aproape de meleagurile sale natale. La scurt timp, după plecarea din București, este numit, în data de 21 aprilie 1879, președinte al Tribunalului din Piatra Neamț. Ascensiunea profesională a continuat, astfel încât, în martie 1880, a fost numit prim-procuror la Tribunalul din Iași, iar trei ani mai târziu a devenit procuror la Curtea de Apel din același oraș. Spre bătrâneţe, simţindu-se chemat de meleagurile sale natale, s-a stabilit la moşia din Brăteşti, judeţul Bacău, unde a adunat cu mult drag tot ce i-a amintit de trecutul familiei sale şi al tuturor românilor. Întreaga activitate publicistică a lui Gheorghe Sion se bazează pe o vastă cunoaștere a istoriei și literaturii românești vechi, dar și pe studii de drept și jurisprudență.

În toate călătoriile sale din țară și străinătate, Gheorghe Sion a căutat și a izbutit să colecționeze un imens și neprețuit tezaur istoric, compus din cărți vechi, manuscrise, documente, stampe, fotografii, tablouri, hărți, monezi, reviste și multe alte obiecte de colecție.

Universitatea din Iași își dorea foarte mult să intre în posesia acestor comori, directorul Bibliotecii Centrale din Iași, profesorul George Pascu, sugerându-i lui Gheorghe Sion ideea de a dona frumoasa sa colecție Bibliotecii fostei capitale a Moldovei. În ciuda acestei presiuni, dar și nemulțumit de felul în care erau administrate și organizate instituțiile de cultură din zona Moldovei, Gheorghe Sion va decide să facă o vizită de recunoaștere în Ardeal, la Cluj, pentru a se interesa personal de felul în care era condusă și organizată Biblioteca Universității „Regele Ferdinand”. A observat, cu mare surprindere, dar și satisfacție, faptul că era foarte bine administrată de către specialiști și oameni inimoși, dar, abia înființată pentru a sluji învățământul românesc din Cluj, ducea încă lipsă de carte românească. Mulțumit de ceea ce a văzut, Gheorghe Sion a decis ca, în 1922, comorile sale să ia drumul Clujului, unde, spre marea bucurie a intelectualilor ardeleni, în doar câteva luni au fost toate inventariate și puse la dispoziția lor. Clujul l-a răsplătit pe acest mare om, numindu-l cetățean de onoare al orașului și l-a primit foarte repede în cercurile sale intelectuale.

Datorită faptului că și-a iubit mult și meleagurile natale, fiind un om cu frică și iubire față de Dumnezeu, a donat, în octombrie 1935, vila din Slănicul Moldovei Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. Restul averii sale a fost donat Episcopiilor din Cluj și Iași.

Gheorghe Sion și-a petrecut ultimii ani din viață la Cluj, locul unde se găsea prețioasa sa comoară și marele tezaur, pentru sporirea căruia a lucrat întreaga viață. S-a stins în 1944, fiind înmormântat aproape de familia sa, în Staţiunea turistică Târgu-Ocna. Până în prezent, toți cei ce vizitează Biserica de la Mănăstirea Măgura Ocnei, care poartă hramul „Înălțarea Domnului”, pot vedea în apropierea altarului, în exterior, cavoul ilustrului cărturar.

Magistrat, filantrop. Fiul lui Ionică Sion, proprietarul moşiei Brăteşti. Tatăl său se înrudea cu pitarul Dumitrache Cozoni. A făcut studii de drept la Paris.

A ocupat diferite funcţii publice: procuror de Neamţ, procuror la Curtea de Apel din Iaşi, prefect al judeţului Râmnicu Sărat etc. La Târgu-Ocna a avut mai multe case şi s-a implicat în rezolvarea unor probleme ale comunităţii locale. L-a sfătuit pe primarul Dumitru Metaxa să cumpere băile „Nastasache” pentru oraş. În lungul proces dintre stat şi urmaşii vechilor rufetaşi ai ocnelor, care a durat 15 ani, a apelat la N. Fleva, ministrul Domeniilor, şi la istoricul Gh. Ghibănescu, deputat de Huşi. Prin legea Fleva, din 1900, urmaşii vechilor rufetaşi rămâneau proprietari pe locurile stăpânite.

Sion a fost un pasionat colecţionar de documente vechi, monede, tablouri etc. După Primul Război Mondial, în 1922, face o mare donaţie Universităţii din Cluj: 4.500 de cărţi vechi, câteva sute de documente vechi, 2.000 de stampe, tablouri, 1.500 de monede, mobilier şi un fond special în lei din partea fiului său Gheorghe Gh. Sion.

Alte donaţii le face Episcopiei ortodoxe din Cluj, Facultăţii de Drept din Iaşi, Bisericii din Odobeşti–Bacău, Seminarului Pedagogic al Universităţii din Cluj ş.a. Şi oraşul Târgu Ocna se bucură de generozitatea sa.

Donează Bisericii „Precista” o stofă de mătase roşie adusă de la Paris, Primăriei două tablouri în ulei (C. Negri şi Gheorghe Metaxa), Şcolii Nr. 1 de Băieţi „Grigore Ghica” mai multe tablouri istorice, internatului şcolii profesionale de fete o casă, Schitului Măgura Ocnei, unde se află cavoul familiei, 14 ha de pământ, bani pentru a ridica o clopotniţă, veşminte pentru preot etc.

Sion nepotul vornicului Antohi Sion şi al vărului poetului G. Sion, şi-a legat numele său şi al familiei Sioneştilor de instituţii care aveau meni-rea de a păstra credinţa strămoşească şi sentimentul naţional. Declarat cetăţean de onoare al Clujului, a murit la Sibiu în 1944. Este înmormântat în cavoul familiei, aflat în incinta Mănăstirii Măgura Ocnei, alături de fiul său.