Unicat în ţară, atât din punct de vedere arhitectural cât şi prin prisma amplasamentului său (520 m. altitudine). Construirea monumentului a început în anul 1925, sub domnia regelui Ferdinand şi a reginei Maria şi s-a terminat în anul 1928, sub domnia regelui Mihai şi a alteţei sale regale.

     Lucrãrile pentru ridicarea acestui impunãtor edificiu au fost fãcute de cãtre soldaţii veterani, rămaşi în viaţã dupã aprigele lupte de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Fondurile necesare pentru aceastã construcţie au fost adunate prin subscripţie publicã de cãtre Mihai Teodoru, iniţiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al oraşului stabilit la Bucureşti.Monumentul Eroilor cuprinde un parter şi douã etaje, legate printr-o scarã interioarã circularã, are o înãlţime de 22 m şi este în întregime ridicat din piatrã cioplitã îi formã de obuz. Pânã la începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, era pãzit zi şi noapte de ostaşii din garnizoana oraşului. Dupã rãzboi, Monumentul a fost lãsat în paraginã, dar între anii 1972-1974, el va fi renovat şi deschis ca muzeu. La parter existã o placã comemorativã depusã pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în tranşeele încã vizibile de la Coşna, cu un text emoţionant: Ostaşi ce aţi cãzut pentru tarã, Viteji ai credinţei, soldaţi, Oriunde în morminte voi staţi, Vã fie ţãrâna usoarã!

     Deasupra mormântului eroului necunoscut strãjuiesc 2 drapele de luptã, a Regimentului 15 infanterie şi a Regimentului 4 Artilerie, douã din regimentele care au dus greul rãzboiului de pe frontul de la Oituz. Situatia cea mai dificilã însă, a început în 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe direcţia Coşna-Cireşoaia.
Unitãţile germane şi austro - ungare se apropiau din ce în ce mai mult de oraşul Târgu Ocna. Pericolul cuceririi Vãii Trotuşului de cãtre inamic, va determina Marele Cartier General sã trimitã urgent în aceastã zonã trupe de rezervã. Astfel cã, în 11 august 1917 trebuia sã ajungã la Târgu Ocna Divizia 1 cavalerie de la Mãrãşeşti şi un Batalion de Vânãtori de Munte de la Târgu Neamt. Spre seara zilei de 11 august, dupã ce vor strãbate o distantã de 145 km pe jos şi cu echipament de rãzboi, Batalionul Cireşoaia, va ajunge în apropiere de Târgu Ocna, într-un sat, Brãteşti.

     Dupã câteva ore de odihnã, un grup de soldaţi din batalionul maiorului Virgil Bãdulesu, conduşi de cãtre Elisei Ursac, vor ajunge în Bogata. De aici, pe cãrãri ocolitoare şi ferite de privirea inamicului, vor ajunge în spatele liniilor germane aflate pe vârful Cireşoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lãsând în urma sa numeroşi prizonieri şi armament.

     Luptele vor continua şi în zilele urmãtoare atât pentru frontul de la Cireşoaia, cât şi pentru cel de la Coşna. Luptând cu eroism, soldaţii Regimentului de Cavalerie şi cel al Regimentului 2 de Grãniceri vor reuşi sã recucereascã vârful Coşna în 13 august 1917. Tot acum va cădea eroic Lt. Col. Gheorghe Demetriad, conducãtorul escadronului sãu de Roşiori din Regimentu 9, iar Col. Marcel Olteanu, comandantul Brigãzii 3 de Roşiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789.
Tot în aceastã zi (13 august 1917) de grea încercare, va cãdea eroic şi caporalul grenadier, Constantin Musat din Regimentul 2 de Grãniceri. Luptând pe valea Prahovei în 1916, va fi rãnit grav de douã ori. A doua oarã, îşi va pierde mâna stãngã. Dupã şapte luni de spitalizare, aflând cã urma sã fie reformat, va fugi din spital, pentru a se alãtura camarazilor sãi. Jertfa sa a rãmas ca o pildã mişcãtoare de întelegere şi datorie faţã de ţarã dincolo de originile fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor.

     În amintirea sa va fi ridicatã o cruce monument, iniţial pe locul unde a cãzut, dar în 1977 a fost adusã lângã Monumentul Eroilor, pe muntele Mãgura, iar pe locul sãu, a fost ridicat un alt monument cu sprijinul locuitorulor din zonã.

     În toamna anului 1917, Gh. I. Brãtianu, viziteazã linia frontului de la Cireşoaia, şi tot acum relatează despre prima vizitã a Reginei Maria fãcutã în aceastã zonã. Regina Maria a sosit fãrã veste în pãdurile Cireşoaiei şi a stãruit sã pãşeascã pânã în şanţurile cele mai îndepãrtate ale noastre (Gh. I. Brãtianu, Cuvinte cãtre români). În vizita din toamna anului 1917 Regina Maria remarca: ,,A fost o plãcere sã vãd uimirea încântatã a soldaţilor când mã zãrirã... Aceastã vizitã fãcutã soldaţilor mei, a fost o mare învãţãturã pentru mine, iar pentru ei o bucurie aproape cucernicã (Maria, Regina României, Povestea Vieţii mele)’’ .
În primãvara anului 1918 pe 25 martie-7 aprilie, Regina Maria revine la Cireşoaia. În această vizitã fusese însoţitã de cãtre regele Ferdinand. Pe 6/19 august, Regina Maria face cea de a treia vizitã pe frontul de la Cireşoaia şi Coşna împreunã cu principele Carol, principele Nicolae, principesa Elisabeta şi principesa Maria (regele Ferdinand nu va putea onora aceastã vizitã, deoarece se afla la Bicaz, într-un fel de autoizolare, protestând împotriva pãcii dezastruoase încheiate la Buftea în luna mai 1918). Sus, pe Ciresoaia, mormintele pãrãsite ale soldaţilor cãzuţi în luptã ,,au fost plivite şi însemnate cu cruci albe de mesteacãn (Maria, Regina României, Povestea Vieţii mele)’’.
     Tot aici, într-o poianã, pe taluzul unui sanţ cu diametrul de 50 m, a servit masa alãturi de soldaţii români şi locuitori din oraşul Târgu Ocna. Evenimentul a fost imortalizat de fotograful bârlãdean Stanciu Kotetschi (fotografia originală se aflã în colecţia Monumentului Eroilor de pe Muntele Mãgura, Târgu Ocna). Locul ales atunci a fost denumit ,,Masa Reginei’’. Regina participã la un parastas pentru eroi, oficiat probabil de biserica din Poieni. A înnoptat în Târgu Ocna, iar a doua zi a vizitat culmea Coşnei, un alt punct important din linia frontului de la Oituz.

Sursa: C. Stoica, Istoria ilustratã a orasului Târgu Ocna, Din cele mai vechi timpuri pânã la 1918, Editura Aristarc, Onesti, 2003.