Antena 3 a câştigat două medalii de aur, una de argint, una de bronz şi două certificate de finalist la ediţia din acest an a New York Festivals Best Tv & Films.

Echipa „În Premieră” a fost premiată cu aur la categoria „Social Issues” pentru reportajul „Bruce Lee înlănţuit”, un material care spune povestea lui Florin Hora, „Regele Canalelor”. Tată pentru unii, frate pentru alţii şi infractor pentru autorităţi, Florin Hora este prezentat de la începutul perioadei sala de glorie şi până la prăbuşirea mitului. Reportajul a fost realizat de Denisa Morariu, imagine semnată de Cristian Tamaş, Mihai Dină şi Bogdan Lungu, iar montajul a fost realizat de Lenard Zsolt.

Reportajul „Sclave la export” a fost distins cu medalia de aur a categoriei „Human Concerns” şi medalia de argint a categoriei „Current Affairs”.

„Sclave la export” a fost realizat de reporterii Carmen Moise, Andrei Ciurcanu şi Victor Ilie, imagine – Mihai Buzduga şi Mihai Dină, montaj – Lenard Zsolt şi Adrian Robe. Reportajul spune o parte din povestea tinerelor românce ajunse sclave sexuale în Occident. O privire aruncată într-o lume înfricoşătoare, acolo unde speranţa a murit demult. Felicitări Andrei şi continuă...!

Reportajul „Bruce Lee înlănţuit”

Reportajul „Sclave la export” a fost distins cu medalia de aur a categoriei „Human Concerns” şi medalia de argint a categoriei „Current Affairs”. „Sclave la export” a fost realizat de reporterii Carmen Moise, Andrei Ciurcanu şi Victor Ilie, imagine – Mihai Buzduga şi Mihai Dină, montaj – Lenard Zsolt şi Adrian Robe.

„E copleşitor. Văzând toate premiile şi televiziunile care au luat aceste premii, prin orice dificultăţi ai trece, nu poţi să te opreşti. Există această bucurie de a face televiziune, de a informa, de a arăta lumii adevărul şi nu în ultimul rând de a concura cu aceşti oameni pe care îi ştii, de la televiziuni cu tradiţie, iar Antena 3 stă umăr la umăr cu ei” a spus Carmen Avram, realizatorul emisiunii "În Premieră".

La competiţia din acest an au participat televiziuni din peste 50 de ţări, iar printre câştigători s-au numărat Al Jazeera, AMC, BBC, CBS, CNN, Discovery, ESPN, FOX sau HBO. Câştigătorii sunt desemnaţi de un juriu format din regizori, producători şi scenarişti consacraţi, alături de profesionişti de media din întreaga lume.

Cine este Andrei Ciurcanu...?

"La Andrei Ciurcanu a fost dragoste la prima vedere, este un tip onest, dintr-o bucată și mi-a plăcut mult. Pe Romana Puiuleț o știam după reputație și mi-a părut tare bine când a venit la noi. Și ea, și Andrei sunt niște reporteri de investigație extraordinari." - Carmen Avram (Preluat de pe elacraciun.ro)

Nu am vrut niciodată să devin jurnalist. Variantele avocat și polițist întotdeauna au fost preferatele mele. Ai mei însă m-au înscris la Iași, la Facultatea de Jurnalism, convinși că valențele mele în ale compunerilor la limba română ar fi fost un avantaj în evoluția carierei.
Primul an la facultate a fost un calvar. Nopți la rând urcăm Copoul noaptea și mă întrebam ce caut eu în locul acela. S-a dovedit că valențele în ale jurnalismului nu au aproape nimic în comun cu realizarea compunerilor. Cu încăpățânare și destul efort am ajuns în redacția revistei Opinia Studentească unde am crescut și m-am format timp de patru ani alături de o echipă de tineri fantastici și un profesor de cinci stele. Acolo am furat pentru prima dată meserie. A urmat redacția Evenimentul Zilei, colaborări cu Dilema Veche, Reporterii Realității și Adevăr sau Provocare la Realitatea TV și în final am cunoscut-o pe Carmen Avram și am devenit un reporter În Premiera, la Antena 3.

O echipă alături de care îmi petrec trei sferturi din zi și tot nu mă satur de ea. Am început cu reportaje sociale și am ajuns să fac anchete. Am fost înjurat, fugărit, amenințat pe teren, dar consider că nu mi-am făcut dușmani. Îmi plac camerele ascunse mai ales atunci când acestea funcționează. Îmi plac directorii și șefii de departamente care încep un interviu, convinși fiind că ei sunt singurii care dețin cheia de la sertarul cu documente.

Am două pisici Boris și cu Misha, o bicicletă pe care am primit-o cadou anul trecut de la ACEA femeie extraordinară. Am două mâini rupte- reparate între timp- o luxație de genunchi și trei coaste fisurate și tot nu m-am săturat de alergătura și deplasări pe teren accidentat. Unii spun că am voce. Eu nu îi cred, dar asta nu mă împiedica sa cânt când mă apucă.

Îmi place să fiu “În Premieră” pentru că mă definește, pentru că între oamenii de aici mă simt ca acasa. Exact ca la Târgu-Ocna, orașul în care m-am născut acum 30 de ani. Locul unde câteva inimi tresaltă și bat în același timp cu a mea.

Eu sunt Andrei Ciurcanu, sunt reporter “În Premieră”, și abia acum îmi dau seama că am vrut dintotdeauna să devin jurnalist.

Vă prezint şi alte documentare realizate de Andrei Ciurcanu şi echipa sa.

• În premieră: Acuzaţii grave la adresa Schweighofer. Austriecii finanţează companiile care le furnizează buşteanul

O mână spală pe alta și amândouă distrug România. Noul Cod Silvic ar trebui, teoretic, să pună punct jafului din pădurile românești. Teoretic. Practic, operațiunea se va dovedi foarte complicată. Armata de hoți care rade munții este bine protejată.

Afacerile cu lemn de provenienţă dubioasă sunt şi mai încâlcite. Iar acuzaţiile care i se aduc Schweighofer sunt mult mai grave. Un inspector de mediu ne spune că, pentru a obţine cât mai multă materie primă, austriecii au ajuns să şi finanţeze companiile care le furnizează buşteanul.

• În premieră: Cei care au devoalat secrete din spatele afacerilor secrete cu lemn, ameninţaţi

O mână spală pe alta și amândouă distrug România. Noul Cod Silvic ar trebui, teoretic, să pună punct jafului din pădurile românești. Teoretic. Practic, operațiunea se va dovedi foarte complicată. Armata de hoți care rade munții este bine protejată.

Călin Balc, fostul şef de district în Cluj şi, odinioară, parte a sistemului mafiot, susţine că la doar două săptămâni după ce a acceptat să ne vorbească despre furturi şi alte ilegalităţi, familia lui a primit un mesaj misterios.

Şi investigatorului american Alexander von Bismarck i s-au transmis astfel de mesaje din partea Schweighofer, prin intermediari.

Reporter: Andrei Ciurcanu
Imagine: Mihai Dină Mihai Buzduga Liviu Dochița

Montaj: Lenard Zsolt Adrian Robe

Echipa În Premieră a dezvăluit situaţia dramatică în care se află pădurile din ţara noastră. Companii şi fonduri de investiţii cumpără munţi întregi, în urma unor retrocedări ilegale.

Caracatiţa afacerilor cu păduri implică administraţiile locale, magistraţi şi factori de decizie din Capitală. De teamă că ilegalităţile vor fi descoperite, unele companii vând tot şi fug din ţară. Altele însă se pregătesc să cumpere suprafeţe uriaşe.

La Bacău, de exemplu, se negociază cu autorităţile locale achiziţionarea unei suprafete de padure de două ori mai mare decât suprafata Bucureştiului.

Sărăciţi de tăierile masive de lemn şi cu o industrie locală care se pregăteşte pentru faliment, Apuseniul s-a urnit iar moţii au ieşit în stradă, cerând statului, din nou, să înceteze cu nedreptăţile.

Munţii lor, din care ar trebui să beneficieze şi ei, sunt exploataţi la maximum de o companie din Austria, care de 9 ani are un statut privilegiat în România.

Aceştia taie ce vor, dar mai ales când vor, în timp ce oamenii locului sunt trataţi cu dispreţ, iar autorităţile, cele care ar trebui să le apere, se fac că nu observă nimic.

Aşa că moţii şi-au luat soarta în mâini, s-au răsculat şi i-au forţat pe austrieci să îşi ia utiliajele şi să plece din pădure. În urma lor a rămas însă un dezastru.

“Oamenii au venit în stradă pentru că nu mai pot trăi în acest fel! Nu mai pot trăi văzând ce se întâmplă în munţii noştri, cum pleacă pădurea la alţii!”, a strigat mulţimea prin vocea unui om.

O mare de cioate şi aşchii, mărginită de câţiva copaci care nu vor mai sta nici ei mult timp în picioare, asta este imaginea pe care au văzut-o moţii în munţii noştri după plecarea austriecilor, în timp ce ei nu au ce pune iarna în sobă.

În vocea lor se simte revolta după ce au aflat că firma din Austria, care rade Apusenii de câţiva ani, a mai primit un contract de la stat prin care i se permite să taie noi suprafeţe uriaşe de pădure.

Zvonul revoltei s-a răspândit atât de repede în pădure, încât, din ea, au ieşit toate maşinile austriecilor, care primiseră pesemne, ordinul să se predea.

Maşinile au părăsit localitatea în chiotele de bucurie ale moţilor. O mică victorie într-un război lung, şi cel mai probabil fără un final fericit, căci companiile acestea rezistă în România de mai bine de un deceniu.

Adam Crăciunescu spune că moţii nici nu merită foarte multă înţelegere din partea statului, pentru că vina este a lor.

O lege îi protejează însă pe moţi, care spune clar că familiile care locuiesc acolo pot cumpăra de la stat, pentru că la altitudinea aceea se poate trăi doar de urma lemnului. Însă, timp de un an de zile, niciun localnic nu a mai avut voie să taie niciun copac.

Prin toată pădurea se văd urmele utilajelor, nici copacii tineri nu sunt iertaţi, austriecii selectează lemnul, iar moţilor le rămân aşchii şi rămăşite putregăite.

“În şapte-opt ani voi avea şi eu un copil şi mă va întreba ce este aia pădure. Nu am ce să îi arăt! Dacă se va continua aşa în doi ani se va sfârşi cu tot”, a povestit cu disperare unul dintre moţi.

Acum 11 ani, compania austriacă a intrat la Gârda, a fost însă, unul dintre multele fronturi deschisă de ea în toată România. Guvernul Năstase a primit-o cu planglici, aplauze, dar mai ales multe speranţe. Compania promitea mii de locuri de muncă şi bani la buget.

Însă nimeni nu şi-a pus problema de ce compania fusese forţată să plece din propria ţară şi apoi din Cehia şi Polonia, din cauza modului agresiv în care sacrifica pădurile. Austriecii îi cunosc bine traseul, însă în România nu i-a gonit nimeni.

Mai sunt disponibile două contracte în Alba şi Sibiu, restul au expirat anul trecut, însă compania se descurcă bine şi fără ele. Firma şi-a creat un sistem atât de sofisticat de achiziţii în întreaga ţară, încât mare parte din lemnul de brad, tăiat la noi, ajunge la ea prin intermediari.

Pentru că pământurile patriei sunt foarte fertile, dar mai ales înfloritoare pentru afacerile austriecilor, aceştia au deschis două fabrici mari: la Sebeş şi Rădăuţi, unde prelucrează anual 2,5 milioane de metri cubi de lemn, iar expansiunea continuă. O fabrică nouă făcută în Covasna va mări capacitatea de prelucrare, iar producătorii autohtoni se tem că vor voi fi scoşi de pe piaţă.

“Aşa suntem noi românii făcuţi: să închidem firmele mici, pentru a trăi cei mari. Vor veni ani în care munţii vor fi goi, cum să nu te doară sufletul? Parcă intră un cuţit la os”, se gândesc cu disperare la viitor oamenii care trăiesc în Apuseni.

Se pare însă că nimeni nu îi mai ascultă, se uită cu regret la carnetele de moţi, cel care certifică faptul că are dreptul să cumpere lemn din pădurea statului. Acum este inutil! O schimbare dramatică de statut pentru o comunitate care de multe generaţii a păstrat această zonă şi s-a hrănit din ea.

O explicaţie halucinantă iese însă la iveală “Noi nu avem bani pentru a plăti campaniile electorale. Noi nu avem sute de mii de euro“, povesteşte un localnic.

Speranţe însă mai au, deşi lupta este inegală. Cei mari şi bogaţi fac regulile, iar ei se simt uitaţi.

“Eu am trăit în Africa şi nici acolo nu se întâmpla aşa ceva. Materia primă a unei naţiuni, aparţine întregii naţiuni, nu este proprietatea câtorva oameni”, spun cu durere românii ale căror fabrici au dat faliment, deşi se află la doi paşi de pădure.

Reprezentanţii Schweighofer au răspuns întrebărilor puse de jurnalişti, iar compania, aşa cum era de aşteptat, neagă acuzaţiile aduse de moţi şi spune că nu are cunoştinţă despre activităţi ilegale în Munţii Apuseni, pentru că ea achiziţionează lemn doar din surse legale.

Reportaj de: Romana Puiuleţ si Andrei Ciurcanu

“Prinşi în scandaluri politice interminabile, liderii noştri nu par să observe că ne vindem ţara parcelă cu parcelă şi că, dacă nu suntem atenți, vom rămâne fără ea.

Ţările pot fi distruse în multe feluri. Unele pot fi fărâmiţate pe timp de război, cum nu e exclus să vedem în Ucraina. Altele se pot pierde, însă, pe timp de pace prin neatenţie, ignoranţă şi conflicte interminabile duse pentru interese individuale sau de grup.

În doar un deceniu şi jumătate, patru milioane de hectare din teritoriul naţional al României au ajuns pe mâna străinilor, iar suprafaţa se va mări considerabil. A intrat în vigoare legea europeană care ne obligă să permitem vânzarea de pământ către persoane private din Uniune. Iar ele vor veni, pentru că pe continent nu prea mai există terenuri libere. Şi astfel, nu numai că teritoriul ne va fi cumpărat de alţii, dar şi ce produc ei aici va pleca tot în Occident. Dacă nu luăm imediat măsuri, spun experţii, vom regreta amarnic“.

De zece ani, în inima oraşului Turda, pe ruinele fostei uzine chimice, copii şi adulţi respiră vapori de mercur  şi praf cancerigen pentru câteva kilograme de fier vechi.

După ce fabrica a fost abandonată, tone de substanţe au rămas la îndemâna localnicilor, sunt împrăştiate prin Turda şi purtate de vânt până pe autostrada Transilvania. O mare firmă privată şi-a asumat decontaminarea pe o sumă uriaşă şi, spun unii, dubioasă – 70 de milioane de euro.

Emisiunea “În premieră” cu Carmen Avram a difuzat duminică, 6 Martie, un material incredibil despre pământul otrăvit cu tone de mercur din inima oraşului Turda.

Terenul din centrul Turdei este plin de mercur şi zeci de alte substanţe cancerigene. Oamenii locului ignoră pericolul convinşi că nu li se poate întâmpla nimic rău. Nimeni nu le-a spus că e pericol de moarte.

Pentru că ştiu ce se întâmplă acolo, experţii oficiali nu s-au deplasat la faţa locului, speriaţi că se vor îmbolnăvi.

Fosta uzină chimică din Turda a fost falimentată şi distrusă în mod voit pentru că la faţa locului existau interese de milioane de dolari.

Omul de afaceri arab care a cumpărat fabrica şi-a scos investiţia. Se pare că tonele de mercur rămase au fost vândute prin tranzacţii ilegale.

În plus, poluarea cu mercur nu numai că este extrem de periculoasă, dar şi imposibil de controlat.

Mai mult, în inima oraşului, în pământ, au fost uitate 60.000 de tone de insecticid. Comuniştii au aruncat substanţele la întâmplare, iar democraţia le-a permis să se răspândească.

Consecinţele sunt dramatice. Substanţele se răspândesc în pământul pe care pasc vacile ajungând în laptele şi carnea consumate de populaţie.

Surse: În Premieră, Antena 3 , Cuvantul Ortodox