În cazul în care ai nevoie de orice ca: contabili, taxi, zugrav, adrese tonomate, bănci, instalator, reparaţii frigidere, reparaţii tv, reparaţii calculatoare...etc. Aici este locul în care vei găsi informaţia dorită .
Mii de bacauani au participat sambata dimineata la show-ul aviatic oferit de personalul Flotilei 95 Aeriana Bacau cu prilejul comemorării a celor 70 de ani ce-au trecut de la ultimul zbor de luptă al unuia dintre așii aviației de vânătoare românești, cpt. av. Alexandru Șerbănescu.. Evolutiile de exceptie ale pilotilor civili si militari, precum si simularea unui exercitiu real de lupta i-au lasat cu sufletul la gura pe spectatori.
Mitingul aerian a fost dublat de o expozitie de tehnica militară, in care spectatorii au putut vedea “pe viu” aeronave din dotarea Ministerului Apararii: elicopterul PUMA SOCAT, dar si elemente de artilerie antiaeriana,etc. Festivitatile au debutat cu…un salt cu parasuta, parasutistul aterizat la punct fix inmanand generalului Ștefan Dănilă , șef al Statului Major General al Armatei Române, steagul bazei. Steagul a fost arborat pe un catarg, in acordurile imnului national “Desteapta-te romane!”.
O formatie de avioane ultrausoare a deschis “balul” evolutiilor aeriene, acestea culminand cu spectaculosul program de 30 minute sustinut de un Mig 21 Lancer, pilotat de generalul de flotila aeriana Catalin Bahneanu. Treceri la joasa inaltime, evolutii in “fortaj”, tonouri, dar si zborul la viteza minima au fost ingredientele ce au pigmentat o evolutie de exceptie a “dublei” pilotate de gen. Bahneanu.
Poate cel mai captivant moment al mitingului aerian a fost simularea unui exercitiu real de lupta vizand recuperarea unui pilot prabusit in spatele liniilor inamice. Au evoluat 3 elicoptere PUMA SOCAT, respectiv 3 aparate IAR 99 Soim. La sol, “dusmanul” a contraatacat cu doua vehicule blindate 4×4 HUMVEE. In cele din urma, conform scenariului, pilotul a fost recuperat de un elicopter PUMA specializat in operatiuni MEDEVAC. Festivitatile s-au incheiat, dupa aproximativ 2 ore, cu evolutia “solo” a unui IAR 99 Soim, special vopsit in culorile drapelului national, semn al omagiului adus de aviatori secolului de aviatie militara romaneasca scurs din 1913 pana in zilele noastre.
Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu, cunoscut ca „Alecu”, (n. 17 mai 1912, Colonești, jud. Olt, d. 18 august 1944, jud. Buzău) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Format inițial ca vânător de munte, este atras de aviație, devenind întâi observator aerian, iar în 1941 pilot, zburând inițial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109G.
Cel ce avea să devină căpitan aviator Alexandru Șerbănescu s-a născut la 17 mai 1912 în Colonești, județul Olt, fiind al treilea copil din cei șase ai soților Alexandru (notar) și Maria Șerbănescu (casnică). Urmează școala primară în satul său natal, apoi gimnaziul la Iași. În 1927 devine elev la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, liceu pe care îl absolvă în anul 1931. În continuare se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol”, Sibiu. În timpul școlii se remarcă prin firea sa voluntară și pasiunea pentru sport. Termină această școală în anul 1933, fiind clasat al 70-lea din 456.
Având din 1 iulie gradul de sublocotenent, acordat prin Înaltul Decret nr. 1931/1033, este repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte Brașov. Aici își arată aptitudinile militare, primind aprecierea comandantului batalionului, lt. col. Gheorghe Constantinescu. În 25-26 septembrie 1933 face parte, ca ofițer din garnizoana Sinaia, dintre cei invitați la serbările prilejuite de semicentenarul Castelului Peleș, ocazie cu care primește Medalia comemorativă Peleș. În 1934 devine comandantul plutonului „mitraliere”, iar la manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 – 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește din partea comandantului școlii, col. N. Hașieganu, recomandarea pentru gradul superior.
Revine la Brașov, unde primește din nou comanda unui pluton de pușcași, cu care face aplicații peste tot în Munții Bucegi, ajunând să cunoască foarte bine împrejurimile Brașovului. Demonstrând reale calități de schior alpinist și având o foarte bună rezistență fizică, în anul 1937 i se încredințează comanda unui pluton alpin. Este selecționat în echipa celor mai buni schiori ai trupelor de uscat. La concursul de schi al Diviziei 2 Vânători de Munte se clasează al doilea la proba de schi coborâre, iar la concursul de trageri al Brigăzii 1 Vânători de Munte câștigă proba de aruncare a grenadei. În urma manevrelor efectuate în Munții Cindrel este clasificat ca ofițer de elită. În 24 ianuarie 1938 este avansat prin Înaltul Decret nr. 260/1938 în mod excepțional la gradul de locotenent. În anul 1938 câștigă proba de schi coborâre la concursul pe brigadă. Ultima sa aplicație majoră ca vânător de munte are loc în toamna aceluiași an în Munții Apuseni.
Observator aerian
La 1 noiembrie 1938 este detașat la Institutul național de Educație Fizică, secția militară, însă nu va termina această școală deoarece se înscrisese la cursurile Școlii de Observatori aerieni, pe care le urmează în perioada 1 februarie – 31 iulie 1939. Absolvă acest curs cu media 6,99 fiind al 29-lea din 76 și este brevetat observator aerian prin Ordinul de Comandament al Forțelor Aeriene nr. 78/1939. Se hotărăște să abandoneze arma vânător de munte și să devină aviator.
Pilot militar
În iarna dintre anii 1939 (1 noiembrie) și 1940 (1 aprilie) urmează cursurile teoretice de zbor (Cursul Tehnic Complementar) la Școala de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea”. La 1 aprilie 1040, prin certificatul de absolvire este clasificat al 15-lea din 32 și în aceeași zi, la vârsta de aproape 28 de ani, începe școala de zbor la Ziliștea. Zboară pe avioane Fleet F-10G, IAR-27, RWD-14 Czapla, Potez 25 și IAR-38, acumulând 106 ore de zbor și obținând brevetul de pilot de război pe aparate IAR 80 la 31 octombrie 1940. Este repartizat ca instructor de zbor cu aparatul Nardi FN-305 la Escadrila 1 Elevi de la Școala de Ofițeri pentru Aviație Ghimbav. Neavând niciun incident și având vechime în grad, prin Înaltul Decret nr. 2150/1941 este confirmat „combatant navigant” în aeronautică și zboară pe IAR 80 la Școala de Perfecționare (în vânătoare, 1941) de la Roșiorii de Vede. Aici are primul incident aviatic, punând „în pilon” un aparat PZL 11B.
A participat la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației URSS; a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva aviației de bombardament americane. A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare.
A căzut eroic în lupta împotriva Aliaților, copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului din 18 august 1944. În momentul căderii era asul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47) din Forțele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul militar Ghencea în data de 22 august 1944.
A fost citat de două ori pe ordin de zi și decorat cu numeroase ordine și medalii. Numele eroului căpitan aviator Alexandru Șerbănescu îl poartă acum Baza 95 Aeriană Bacău.
Căderea
În 10 august are loc un raid de bombardament la care iau parte peste 450 de bombardiere și escorta lor. Grupul cpt. Șerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane, însă fără succes, având și o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulți aviatori din grup, inclusiv cpt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel (comandantul Escadrilei 57 Vânătoare, 9 victorii). Grupul mai număra doar 13 piloți.
Comandanții grupurilor de vânătoare sunt convocați la București, unde gen. Gheorghe Vasiliu, comandantul Regiunii 1 Aeriene, în prezența generalului german Alfred Gerstenberg le reproșează „ineficiența mult lăudaților săi piloți”, acuzație nemeritată de lașitate, care îl afectează profund. Totuși, superiorii își dau seama de șansele reduse în luptă și vânătorilor li se ordonă să nu angajeze lupta decât în formații de putere comparabilă. Practic li se recomandă să evite lupta, recomandare cu care Șerbănescu nu este de acord, și spune că el personal va lupta, la nevoie singur, declarând, după amintirile lui T. Greceanu:
În 18 august are loc un raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane. Piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Bâzu vine la aerodrom ultimul, al 13-lea. Șerbănescu are un presentiment și-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el.Cei 13 decolează, intenționând să se alăture celor 12 aviatori din Grupul 7 Vânătoare și a încă 24 din Luftwaffe. Pe drum, unul din avioane are o defecțiune și se întoarce, rămânând 12. În dreptul Brașovului întâlnesc o patrulă de Mustanguri, cu care angajează lupta. În ajutorul lor vin alte 16 Mustanguri, iar lupta se duce la înălțimea de cca. 8000 m, unde Mustangurile sunt superioare. Cei 12 sunt copleșiți, iar Șerbănescu, căruia se pare că nu-i funcționa radioul, neputând fi avertizat, este lovit și cade în valea Buzăului. Este căutat de coechipierul său, Dobran, cu ajutorul unui avion Fieseler Storch și găsit lângă Rușavăț. Fiind cunoscut și iubit de contemporani, moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviația românească de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944:
Este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detașament român, cât și unul german.
Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel:
După moartea sa, în data de 19 august comandorul George Miclescu, comandantul Sectorului 2 Vânătoare, a retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistență în fața bombardamentelor americane încetând. Tot în data de 19 august a fost și ultimul raid de bombardament american, însă cu forțe mult reduse.
Surse: Wikipedia
