Doamna Theodora Sotcan, membru ales in 2016 al Camerei Deputatilor, judetul Bacau,

Cu profunda mahnire si dezamagire am descoperit un mesaj postat de dumneavoastra pe o retea de socializare.
Intr-un schimb de replici, la o fotografie in care erati si dumneavoastra surprinsa la protestul din Piata Victoriei, in fata criticilor unor locuitori din Targu Ocna si a unor fosti elevi, ati adresat un mesaj in care il citati pe un coleg de-al dumneavoastra din partid: “Are dreptate senatorul Serban Nicolae: cand noi facem valuri voi faceti spume!”

Doamna Theodora Sotcan, inainte de a fi un om politic, sunteti cadru didactic, ati profesat ani buni la catedra, ati condus Liceul Teoretic Costache Negri ani la rand, Inspectoratul Scolar si alaturi de grupul profesoral ati reprezentat pentru multi dintre noi un exemplu de urmat.

Am crezut mereu intr-o revolutie a bunului simt in politica din Romania. Impreuna cu multi prieteni de-ai mei am considerat ca speranta va veni din valul tanar de politicieni, de oameni care nu au fost atinsi de virusul compromiterii si al grobianismului, de oameni "cu carte", care vor "trata" bolile pacientilor politici prin administrare de fiole purtatoare de educatie, bun simt si echilibru,.

Cand ati fost aleasa si numita membru al Camerei Deputatilor am considerat ca cel putin pentru echipa social democrata din Bacau a fost un mare castig. Un cadru didactic, un om de litere, un personaj care a format ani la rand elevi si i-a indrumat inspre calea adevarului si a discernamantului dintre bine si rau, nu poate fi decat un antidot pentru criza morala in care ne scaldam toti ca natie, nu doar clasa politica.

La depunerea juramantului v-am intalnit la intrarea in Camera Deputatilor, v-am imbratisat si v-am urat succes cu aceeasi deschidere cu care va scriu aceste randuri critice astazi. Si o fac in speranta unei schimbari si a promovarii dialogului constructiv.

Dumneavoastra, doamna Theodora Sotcan, ati fost inzestrata cu calitati de care ar fi trebuit sa va folositi pentru a provoca acea revolutie morala in randul colegilor dumneavoastra. Pentru ca, nu-i asa, ce ne dorim cu totii: o societate a bunului simt, in care poporul sa fie respectat si reprezentat de oamenii politici in care si-au investit sperantele. Iar oamenii politici sa beneficieze de respectul alesilor, in aceeasi masura in care munca lor oglindeste interesul comunitatii. Este un contract echitabil si de bun simt.

Doamna deputat, este dezamagitoare alegerea dumneavoastra de a-l cita pe colegul dumneavoastra cu acel mesaj. Nicolae Serban este un om politic si un personaj colorat, daca-mi permiteti un eufemism. Dar, este un om politic al carui discurs in unele situatii, alaturi de cel al altor personaje din partidul din care faceti parte (dl Manda sau dl Brailoiu de exemplu), a coborat atat de mult stacheta si limita bunului simt, incat va trece mult timp pana vom reusi sa o ridicam la un nivel cel putin acceptabil. Ca sa nu mai adaug faptul ca distinsii politicieni enumerati mai sus au adus niste jigniri incalificabile unor femei, colege parlamentar din Senat. Nimic mai josnic si mai grobian. Palatul Parlamentului este un for inalt, unde dezbaterile nu trebuie sa fie afectate de grotesc si influente bulevardiere.

Criza morala este cea care macina fundamentul acestui popor, doamna deputat. Criza aia morala care sfasaie suflete, corupe minti si spala destine. Criza morala care a patruns si macina fundatia Palatului Parlamentului mai mult si mai grav ca niciodata.
Pentru ca o criza financiara, cu minti luminate si analisti priceputi, o petreci tu popor in cativa ani cu sacrificii enorme, dar o petreci. Criza morala insa afecteaza generatiile viitoare, se instaleaza ca o capusa invizibila si suge din AND-ul corpului gazda, distruge "filonul acela de aur" pe care toti il numim echilibru si bun simt.

Acel filon pe care si dumneavoastra, alaturi de colegi de-ai dumneavoastra din Liceul Costache Negri, ati muncit sa il ocrotiti si sa il cultivati in mintile si sufletele noastre, ale celor care v-au fost elevi ani la rand! Fiecare profesor al Liceului a incercat prin meserie si vocatie sa insufle elevilor buna educatie, simtul raspunderii, provocarea gasirii adevarului si a dreptatii.

Pentru ca acestea au fost principiile care ar trebui sa ne ghideze in viata personala si profesionala, daca vrem sa avem o evolutie sanatoasa si nu una parazitata de interese obscure.
Ce fracturi a suferit deputatul Theodora Sotcan de a ajuns in situatia in care sa apeleze la un astfel de citat, care instiga la ura si promoveaza o atitudine care vine intr-un conflict total si abrupt cu atitudinea profesorului Sotcan de acum cativa ani?

Doamna director, cine sunt cei “care fac spume”?
Suntem noi, fostii elevi ai dumneavoastra, niste pacienti epileptici aflati in plina criza?
Suntem noi, fostii elevii ai dumneavoastra, pericolul nevazut si stavila in fata bunastarii si a valului de preaplin cu miere si lapte?
Suntem noi, fostii dumneavoastra elevi, amenintarea la siguranta nationala?

Doamna director, noi suntem rezultatul educatiei pe care am primit-o de la niste profesori pe care ii stiam demni si purtatori de coloana vertebrala. Suntem aceeasi oameni carora le zambiti la revedere si care va readuc in minte momentele de respect si educatie din perioada Liceului.

Asa cum am spus mai sus, in calitate de profesor dumneavoastra si alti colegi ai dumneavoastra ati rasadit in noi samanta bunei cresteri, a respectului fata de bun simt, al echilibrului, al spiritului critic si al reactiei in fata nedreptatii. De ce criticati si inveninati acum rezultatele muncii dumneavoastra?

Daca am ajuns niste “epileptici cu spume” cum spuneti, atunci acesta este rezultatul “bunei guvernari” aplicate acestei societati in care traim.
Este rezultatul conflictului abrupt dintre principiile invatate in scoala si realitatea mizerabila implementata cu perfidie de oameni care in salile de conferinta promovau educatia, cultura si echilibrul, dupa care se lepadau de aceste principii in absenta orelor de curs.
Dumneavoastra nu ar trebui sa luati in deradere “frustrarile si depresiile” noastre. Dumneavoastra ar trebui sa empatizati cu nevoile noastre, macar din ratiuni de apartenenta: am fost educati de dumneavoastra in acest spirit critic.

Cine sunteti ”voi care faceti valuri”?
De unde a aparut si ce sorginte are aceasta separare clara intre bolnavi si sanatosi? Intre saraci si bogati? Intre prosti si inteligenti? Intre conducatori si slugi?
Doamna deputat, nu ar trebui sa fim "noi"? "Noi", o natie puternica si coagulata?

Doamna Theodora Sotcan, dumneavoastra sunteti un vremelnic inalt oficial. Sunteti un ales al poporului. Sunteti numita acolo prin vot universal, nu cenzitar. Dumneavoastra sunteti aleasa in acea pozitie pentru a reprezenta comunitatea din care va “trageti”. Dumneavoastra ati fost numita in aceasta pozitie nu pentru a va bucura de beneficiile unui inalt demnitar, acesta ar trebui sa fie un interes undeva in subsidiar, ci pentru a munci in interesul societatii si pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta atat cei care v-au votat, cat si cei care nu au facut-o. Asta inseamna comunitatea – diversitate de opinii si atitudini, uneori critici.

Doamna deputat, nu exista doua Romanii! Exista o singura Romanie care se confrunta, asa cum am spus mai sus, cu o criza morala teribila, care se imprastie ca un cancer pe toate nivelurile. Noi avem nevoie "sa extirpam" acest cancer! Avem nevoie "de chirurgi morali" care sa ne salveze, nu de calai care sa ne infunde in patul de spital si apoi in cavou.

Doamna director Theodora Sotcan, va rog sa nu priviti aceasta scrisoare deschisa ca pe un atac la persoana. Acesta este strigatul unui fost elev al dumneavoastra, care in plan profesional si personal a aplicat si si-a insusit principiile care i-au fost insuflate de familie si de scoala si care priveste cutremurat cum, din ratiuni imposibil de inteles, unii fauritori de astfel de principii au depasit acele granite, care in trecut erau imposibil de traversat.

Este strigatul si nedumerirea unui cetatean care intelege sa respecte principiile pe care s-a construit acest stat: dreptul la libera exprimare si responsabilitatea de a reactiona in fata unor derapaje si in fata unei crize morale promovate la rang de politica de stat.

Cu respect, dar cu mahnire,
Andrei Ciurcanu"
Cine este Andrei...? Citiţi AICI

"Deşi Sebastian Ghiţă se află în continuare în afara graniţelor ţării, iar procedura extrădării a eşuat, dosarele sale sunt achitate pe bandă rulantă. Captivi ai problemelor personale, nu băgăm de seamă gravitatea acestui caz, nu pentru cei implicaţi direct, ci pentru noi toţi, pentru că statul acesta ce se pretinde a fi de drept şi care este investit să ne apere de rele, el de fapt ne-a devenit duşman. Toate ipotezele posibile ale aceste speţe conduc către această sinistră constatare.
În primul rând, achitarea înseamnă că faptele pentru care s-a început urmărirea penală nu există ori probatoriul este neconvingător sau, şi mai grav, fals. Dacă suspectul (învinuit, inculpat etc.) s-a considerat nevinovat, de ce a trebuit să fugă din ţară? Desigur, ia fost teamă, teamă de autorităţi? Dar de ce să-i fie teamă dacă n-a încălcat legea? Înseamnă că autorităţile acţionează în afara legii şi acest fapt ar trebui să producă un cutremur în societatea asta a noastră "democratică".
Într-o altă ipoteză să presupunem că acuzaţiile ce i se aduc inculpatului sunt reale şi grave, aşa cum le-a calificat de atâtea ori Kovesi. Şi atunci cum de se ajunge la soluţii de achitare? Dacă probatoriul este slab, înseamnă că în dosare au lucrat neprofesionişti şi asta, de asemenea, ar trebui să alarmeze opinia publică, pe considerentul că dacă delictele nu sunt descoperite,dovedite şi sancţionate cu promptitudine infracţionalitatea ia amploare.
Dar, şi mai este un dar, şi tare mă tem că aceste achitări au alte cauze. După cum se ştie, Ghiţă a tot ameninţat cu dezvăluiri incendiare despre persoane aflate în structurile de forţă ale statului. La un moment dat aceste ameninţări au încetat, iar acum au apărut "achitările". Dacă aceste soluţii au fost generate de un presupus şantaj, la care Ghiţă i-a supus pe cei care au avut puterea să le hotărască, înseamnă că situţia este mult mai gravă decât ne-am putea închipui. Acest caz ar fi trebuit să pună conducerea statului în alertă de gradul 0. Vedeţi însă că nu se întâmplă nimic, iar societatea este liniştită în continuare. Dar oare până când?!"
Conferenţiar universitar doctor Alexandru Amititeloaie

POVESTEA CONTINUĂ....! E mult mai importantă CONŞTIINŢA voastră...!