În 1851, acest domnitor al Moldovei face o vizită în Târgu-Ocna şi, cuprins de milă faţă de soarta osândiţilor, prin Opisul domnesc nr.46 din 3 iulie 1851, pune la dispoziţie clădirea unui modern castel pentru “arestaţii ocnelor” care să aibă în componenţă o manufactură şi un paraclis cu hramul Sfântul Grigore Teologul.
Istoricul unităţii.
Aşezământul unităţii Spitalului Penitenciar datează de la sfârşitul anului 1855, care a fost construit din ordinul (Ofis Domnesc nr.46 din 3 iulie 1851) domnitorului Moldovei Grigore Ghica (1849-1856) care, făcând o vizită în Târgu-Ocna a fost cuprins de milă faţă de soarta osândiţilor.
Domnitorul Grigore Ghica a însărcinat Departamentul Lucrărilor Publice să înfiinţeze, din veniturile sale, „o închisoare solidă, cu zid primprejur, în apropiere de groapa ocnelor, care va sluji de adăpost vinovaţilor în vreme de noapte, iar ziua vor fi coborâţi la groapa ocnei spre a lucra după obicei”.
Până în anul 1977, aşezământul a funcţionat ca spital penitenciar cu profil TBC. În baza Hotărârii Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. şi a Decretului nr. 255 / 1977 Spitalul Penitenciar Tg.Ocna a fost desfiinţat, în locul lui fiind creat un cămin de bolnavi cronici psihici.
În anul 1997, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1133 / C, Spitalul Penitenciar a fost reînfiinţat.
După reînfiinţare, Penitenciarul Spital Târgu-Ocna a atras atenţia mass mediei, în mod special, cunoscutele nume: VALERIU GAFENCU fost deţinut politic - supranumit şi „Sfântul Închisorilor” care şi-a petrecut ultimii ani de suferinţă în Penitenciarul-Sanatoriu Târgu-Ocna şi care a salvat viaţa pastorului reformat RICHARD WURMBRAND.
Aşa cum reiese din memoriile lui Valeriu Gafencu, închisoarea de la Târgu-Ocna a fost „o oază într-un deşert al suferinţei” şi asta nu că ar fi lipsit suferinţa ci dimpotrivă durerea, boala cu toată hidoşenia ei, moartea erau la ele acasă. Deşi era sanatoriu, cu aspect de condiţii de viaţă mai umane, temniţa era temniţă.
La momentul înfiinţării aşezământului s-a construit şi un paraclis cu hramul „Sf. Grigore Teologul”. Paraclisul era destinat pentru primirea religiei în rândul osândiţilor iar în el slujea un preot care trebuia să-i aducă la mustrare şi pocăinţă pe osândiţi. Preotul trebuia să raporteze directorului aşezământului despre rezultatul lucrărilor sale spirituale (duhovniceşti) de care se ţinea cont în cazul eliberării sau iertării osândiţilor
Din anul 1949, de când au încetat activităţile religioase în închisorile din România, şi până în toamna anului 1997, acest aşezământ a fost lipsit de hrană spirituală de care cei aflaţi aici aveau atâta nevoie.
Din 1 iulie 2002 se sărbătoreşte, în fiecare an, hramul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, patroni spirituali ai capelei reamenajate. Aici se desfăşoară programul religios prin care se urmăreşte şi vindecarea bolnavilor completată şi cu medicamente spirituale pe care biserica le pune la dispoziţia celor privaţi de libertate, dându-le posibilitatea să depăşească greutăţile, să îi călăuzească şi să-i îndrepte pe calea cinstei şi conduitei corecte. Biserica, astfel, arătându-le în ce constă fericirea omului, finalitatea vieţii sale şi mijloacele prin care se poate obţine această fericire.
Aceste dispoziţii au fost puse în lucru prin trimiterea la faţa locului a unui arhitect al statului, pentru a întocmi planul şi devizul acestei lucrări. Cu toate că proiectul castelului a fost făcut în termenul stabilit, în cursul anului 1852, izbucnirea crizei orientale a amânat finalizarea acestui proiect câţiva ani. Abia după revenirea lui Grigore Ghica, după încetarea regimului de ocupaţie rusesc, lucrările de zidire a închisorii au fost reluate sub supravegherea lui Anastase Panu, încheindu-se la sfârşitul anului 1855.
Activităţile desfăşurate cu persoanele private de libertate
- 1. Activităţi medicale:
Programele educative desfăşurate cu persoanele private de libertate în Penitenciarul Spital Târgu-Ocna au ca scop formarea şi dezvoltarea unor abilităţi sociale, care să permită însuşirea unui comportament responsabil în cadrul comunităţii. Aceste programe sunt diverse, fiind desfăşurate de către membrii Biroului de Educaţie şi asistenţă Psihosocială.
Baza materială de care dispun deţinuţii internaţi în Penitenciarul Spital Târgu-Ocna este diversă:
- 2 biblioteci pe secţiile de deţinere (una la secţia medico-socială cronici II care deserveşte cererile de carte pentru deţinuţii internaţi în secţiile spitalului şi o bibliotecă la secţia munci care deserveşte cererile de carte pentru deţinuţii de la secţia munci) ;
- cu predominanţă cele de tratament aplicate de personalul medical de specialitate;
- teren de sport destinat activităţilor sportive cu deţinuţii de la secţia munci;
- club la secţia munci ;
- studio TV cu circuit închis şi staţie de radio amplificare;
- sală de consiliere la secţia medico-socială ;
- capelă la secţia munci
De asemenea, deţinuţii beneficiază de abonamente la cotidienele centrale repartizate zilnic la fiecare cameră de deţinere şi alcătuiesc trimestrial, prin grija membrilor Biroului de Intervenţie Psihosocială, revista internă „Speranţe”.
Programe educaţionale:
- prezentări de carte;
- documentare pentru realizarea revistei interne şi a emisiunilor radio;
- studiu individual.
- programe de adaptare instituţională;
- programe pentru sănătate;
- educaţie juridică;
- educaţie pentru pregătirea liberării;
- educaţie religioasă;
- educaţie sanitară;
- spectacole;
- invitaţi externi din partea organizaţiilor neguvernamentale;
- expoziţii interne şi externe (la Casa de Cultură);
- concursuri tematice;
- asistenţă moral-religioasă.
- tenis de masă;
- fotbal (competiţii inter-penitenciare);
- şah;
- expuneri diverse teme de interes general;
- emisiuni radio;
- activităţi religioase.
- serviciul de probaţiune;
- organizaţii neguvernamentale: Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, Misiunea Creştină pentru Închisori.
2. Programe terapeutice
- Consiliere individuală şi de grup:
- diminuarea agresivităţii;
- prevenirea riscului de suicid;
- diminuarea depresiei;
- consiliere psihologică;
- consiliere şi asistenţă socială;
- întreţinerea, încurajarea şi dezvoltarea legăturilor cu familia şi comunitatea;
- informaţii referitoare la „cum să-mi găsesc un loc de muncă”.
-
Programe antidrog şi împotriva tuberculozei
-
Programe de prevenire a infecţiei HIV / SIDA
-
Terapii ocupaţionale:
-
Grafică
-
Desen
-
Goblene
După zidirea închisorii, regimul de muncă şi de viaţă al condamnaţilor s-a ameliorat comparativ cu situaţia anterioară. D.Rost A.Păun, directorul Ministerului Justiţiei, prin Opis Domnesc, a fost însărcinat să stabilească regulamentul pentru acest aşezământ, care a fost aprobat prin Ordonanţa din 14 iulie 1855, “după ce a cercetat în fundul groapei ocnei starea osândiţilor şi prin al său raport a făcut o zugrăveală a vieţii osândiţilor”.
În regulamentul stabilit pentru acest aşezământ au fost prevăzute şi măsuri generale, legate de regimul deţinuţilor:
- timpul petrecut de deţinuţi, în timpul zilei şi al nopţii, era supravegheat cu mare atenţie de director şi ajutoarele sale;
- îmbrăcăminte uniformă şi potrivită cu lucrarea la care ei sunt întrebuinţaţi;
- încăperile aerisite şi afumate periodic cu răşini;
- deţinuţii scoşi la plimbare zilnic, păstrându-se regula tăcerii;
- dieta de calitate şi îndestulătoare;
- pentru deţinuţii slăbiţi se afla în castel o infirmerie, iar cei bolnavi erau trimişi într-o secţie a spitalului public;
- doctorul consulta deţinuţii şi urmărea aplicarea dispoziţiilor cu privire la igienă – ca o măsură pentru păstrarea sănătăţii;
- paza garnizoanei era asigurată şi cu osândiţi, în locuri stabilite, pe rând, câte doi, în deplină tăcere;
- deţinuţii erau împărţiţi în trei categorii, după natura şi durata pedepsei;
- cele trei categorii de deţinuţi munceau, pe rând, astfel: una lucra în ocnă o săptămână iar două în castel.
În paraclisul din unitate slujea un preot care locuia în una din încăperile închisorii şi care raporta directorului unităţii despre rezultatul lucrărilor sale duhovniceşti, acestea fiind trecute într-o condică de conduită de care se ţine cont la liberarea deţinuţilor.
Osândiţii erau pregătiţii în anumite meserii, pe care să le poată practica şi după liberare, cum ar fi: confecţionarea de fitile, odgoane, rogojini, roţi, ţesături şi alte obiecte folositoare. O parte din valoarea obiectelor confecţionate în atelierele închisorii era utilizată în folosul aşezământului, “iar a patra parte a preţului lor se va depune într-o cutie şi se va trece de director într-o condică, iar banii se vor da la eliberarea osândiţilor ca să le fie mic capital la reîntoarcerea lor în sânul societăţii. În cazul în care osânditul va muri înainte de liberare, acea sumă se va dea familiei sale”.
Pedepsele aplicate în caz de nerespectarea regulamentului erau:
- trimiterea din castel la groapa ocnei înaintea termenului;
- reducerea programului de plimbare;
- supunerea la munci mai grele;
- închiderea într-o celulă strâmtă şi întunecoasă;
- pedeapsa trupească era folosită în cazuri excepţionale, însă fără a compromite sănătatea osânditului.
Pentru controlarea rezultatelor dispoziţiilor penitenciare, directorul Departamentului Sistemului Penitenciar şi cel al Justiţiei erau obligaţi să viziteze o dată pe an aşezământul, făcând o amănunţită revizie. Scopul înfiinţării acestui aşezământ era: “nu numai de a înfrâna şi pedepsi criminalul, ci şi a îndrepta pe vinovat prin lucrările blânde, omeneşti după exemplul Evangheliei”.
“Cine nu va binecuvânta o asemenea îngrijire de filantropie şi nu va dori din inimă să o vadă îndeplinită, deschisă în Moldova pentru uşurarea omenirii pătiminde, care din adâncul întuneric înalţă cuvinte de recunoştinţă asupra strălucitului urzitor al acestui aşezământ”.
Grigore Ghica
În anul 1907 zeci de răsculaţi au fost închişi la Târgu-Ocna, mulţi fiind condamnaţi la ani grei de închisoare.
Până în anul 1977, aşezământul a funcţionat ca spital penitenciar cu profil TBC. În baza Hotărârii Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. şi a Decretului nr. 255/1977 Spitalul Penitenciar Târgu-Ocna a fost desfiinţat, în locul lui fiind creat un cămin de bolnavi cronici psihici. În anul 1997, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1133/C, Spitalul Penitenciar a fost reînfiinţat. Istoricul a fost întocmit de comisar şef Racu Silvia, prof. istorie Pavăl Vasile - material documentar şi prof. istorie Stoica Corneliu - imagini.
Biblografie:
- "Calendar pentru romani" pe anul bisect 1856, anul al XV-lea, Iaşi, Institutul Albinei (pag.67-75)
- Drept execuţional penal – Petrache Zidaru, Bucureşti, 1997
- Istoria Oraşului Tg.Ocna din cele mai vechi timpuri până la 1918 – Corneliu Stoica, Oneşti,1999