1. Skip to Main Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer

Un cineast pentru eternitate - Constantin Ivanovici

Scris de  Administrator 14 Martie 2015 Publicat in Turism
Articol citit de 2651 persoane

Din primii ani ai filmului documentar parvin multe mărturii despre munca şi rodul pionierilor geniului. Primul război mondial a început, cum bine se ştie, fluxul creaţiei cinematografice. Dar aceeaşi perioadă a prilejuit operatorilor din serviciul foto-cinematografic al armatei surprinderea unor numeroase imagini de front. Acest serviciu a luat fiinţă în 15 noiembrie 1916. Conducerea Serviciului Fotografic şi Cinematografic al Armatei Române i-a fost încredinţată sublocotenentului Ion Oliva, student la Facultatea de Arhitectură din Paris (mobilizat după începerea războiului şi trimis în ţară de către şeful misiunii militare române în Franţa, colonelul Rudeanu, în scopul organizării acestui serviciu). Împreună cu Olivia, venise în România şi George Grassi, ca reprezentant al armatei franceze şi al Casei de filmare "Gaumont". Ca operatori de front au fost numiţi caporalul Tudor Posmantir, soldatul Constantin Ivanovici, caporalul Gheorghe Ionescu (responsabil cu filmările aeriene), iar după bătălia eroică de la Mărăşeşti - unde-şi făcuse botezul focului - a fost cooptat şi soldatul Eftimie Vasilescu. Lor le datorăm aceste fotografii excepţionale, ce surprind momente de o încărcată valoare istorică locală. Manuela Cernat (într-un articol din "România liberă", 1 decembrie 1989) sublinia: "practic, aici se reuniseră toţi cinematografiştii încorporabili de care dispunea în acel moment ţara. În totul şi cu totul cinci. Cinci foarte tineri pionieri ai unei arte pe cale de înfiripare, cinci foarte tineri breslaşi, de-o vârstă cu însăşi noua prefesie pe calea căreia tocmai păşiseră". După cum precizează Viorel Domenico în cartea sa "Scutul de celuloid", cineaştii militari şi-ai îndreptat atenţia cu precădere asupra a ceea ce se întâmplă în prima linie a frontului: ei au fixat pe peliculă imaginii din timpul stabilizării frontului în Carpaţii Răsăriteni, în sectorul Focşani-Nămoloasa (după retragerea în Moldova) şi al refacerii forţelor de la începutul anului 1917, în vederea marilor bătălii care aveau să urmeze. Despre filmul Iarna pe front (Armata Română în Munţii Carpaţi), realizat în această perioadă, un document aflat în Arhiva Naţională de filme consemnează: "Eroii acestui reportaj erau ostaşi simpli, prinşi în încleştarea cu duşmanul şi cu vitregiile naturii. Făcând scut cu piepturile lor într-un sector al frontului de pe crestele Carpaţilor, ei au avut prilejul să ofere cineastului militar câteva momente caracteristice pentru dispozitivul de apărare. Obiectivul aparatului de filmat a cuprins în panoramice largi dantelăria încâlcită a tranşeelor, oprindu-se apoi în prim-planuri la acei truditori care le făureau". Printre reportajele de iarnă şi primăvara anului 1917 s-au numărat şi Vederi de pe frontul român (realizat la Târgu-Ocna), Vânători de munte (filmat la Piatra Neamţ) de Constantin Ivanovici, Vederi cinematografice de la antiaeriană şi Experienţe cu tunuri antiaeriene, realizate la Botoşani de Tudor Posmantir. Memoriile operatorilor Constantin Ivanovici şi Tudor Posmartin oferă multe amănunte despre filmările de-atunci. Cineaştii militari au filmat în vara şi toamna anului 1917 peste 50 de reportaje. Din aceste filmări s-au realizat două ample documentare de montaj. Primul, Frontul român (în două părţi), al doilea, În jurul ultimelor lupte de pe frontul român (în cinci părţi). Acest film este primul documentar de lung metraj realizat în timpul războiului; autor principal: Constantin Ivanovici, care a fost, deopotrivă, operator, monteur, ba chiar şi proiecţionist, la premiera din 25 septembrie 1917 de la Teatrul Naţional. În film erau incluse şi secvenţe din cele două părţi ale documentarului Frontul român (a căror premieră publică avusese loc în lunile mai şi - respectiv - iulie din anul 1917). Constantin Ivanovici povesteşte în memoriile sale : "După terminarea luptelor din vara anului 1917, având cca 1500 m. de material filmat, m-am gândit să montez un film despre victoriile armatelor române de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Târgu Ocna. După aprobarea primită din partea Marelui Cartier General am muncit vreo câteva zile şi nopţi şi am reuşit să montez un film de şase bobine". Filmul cuprindea imagini privind reorganizarea armatei române pe toate fronturile în toamna anului 1916 şi iarna anului 1917, scene operative din luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti, Târgu-Ocna şi Oituz, în partea finală fiind montate secvenţe cu defilarea trupelor victorioase şi decorarea eroilor. Operatorul Constantin Ivanovici evocă, în amintirile sale, şi premiera de la Teatrul Naţional: "Scriitorul Mihail Sadoveanu, directorul Teatrului Naţional, m-a felicitat şi mi-a spus: <<Mă ţâncule (Constantin Ivanovici avea 19 ani pe atunci - n.n), ai făcut o lucrare grozavă. Vei rămâne în istorie !>>"

Razboiul din 1917 0004Regele Ferdinand I alături de Generalul de divizie Alexandru Averescu vorbind cu Generalul Henri Mathias Berthelot pe Dealul Coşna. În planul depărtat stânga se remarcă Biserica Precista. Era anul 1917. Puternica ofensivă germano-austro-ungară pe frontul din Transilvania şi împingerea trupelor române peste munţi face necesară prezenţa generalului Averescu pe acest front. Acesta reia comanda Armatei a II-a (25 sept.1916) şi în plus, primeşte ordinul de a coordona şi operaţiunile Armatei de Nord (comandată de generalul Constantin Prezan). În situaţia în care armatele române erau copleşite de superioritatea numerică, tehnică şi tactică a inamicului şi între marile unităţi româneşti apăreau imense goluri, soseşte în România Misiunea militară franceză, condusă de generalul H. Berthelot.
La prima întâlnire dintre generalul Alexandru Averescu şi şeful Misiunii militare franceze, apar primele neînţelegeri. Averescu cere sprijin în primirea de forţe şi material de război pentru a umple golurile apărute între diviziile sale, însă generalul Berthelot îi promite că-i va da un ofiţer francez „specialist în umplerea golurilor". Referitor la acest episod Averescu va consemna: „Eu nu am putut accepta domnia mediocrităţilor nici chiar când acestea erau franceze". Seria fricţiunilor dintre Alexandru Averescu şi membrii Misiunii militare franceze va continua pe întreaga durată a războiului. După stabilizarea frontului în sudul Moldovei, în urma pierderii Capitalei şi a celei mai mari părţi din teritoriul naţional, armata română se pregăteşte de ripostă. După intense pregătiri din iarna şi primăvara anului 1917, declanşarea ofensivei Armatei a II-a, comandată de generalul Averescu este iminentă.

Generalul Henri Mathias Berthelot
În Primul Război Mondial a fost şef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareşalul Joseph Joffre. A petrecut şi două perioade în România, ca şef al Misiunii militare franceze. În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie până în mai 1917, a avut loc refacerea armatei române cu mijloace egale cu cele aflate în dotarea inamicului. Misiunea militară franceză şi echipamentul de luptă din Franţa şi Anglia au schimbat înfăţişarea oştirii române. Au fost organizate două armate române, având aproximativ 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate ruseşti însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăşti (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, şi cea a generalilor Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu, de la Mărăşeşti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei şi de cucerire a portului Odessa.

Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 - 26 august 1916, 26 septembrie 1916 - 30 ianuarie 1918). Alexandru Averescu şi-a legat numele în istorie de marile victorii ale românilor în Războiul pentru Întregirea Neamului. Pe 1 ianuarie 1917, regele Ferdinand I îl înaintează la gradul de general de corp de armată. Va conduce Armata a II-a spre marile victorii de la Mărăşti, Oituz şi Târgu Ocna. Într-un moment critic pentru România, şeful statului i-a încredinţat misiunea formării unui guvern, care să încheie armistiţiul umilitor cu Puterile Centrale. După îndelungi tratative, Averescu reuşeşte să semneze doar preliminariile acestei păci, pe 20 februarie 1918, la Buftea. S-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care l-a dus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Prezan. A inițiat cunoscuta manevră de la Flămânda (1916), a condus Armata a II-a în bătăliile de la Mărăști, Oituz şi Târgu-Ocna (1917). Un episod interesant din timpul războiului, cu implicații politice: apăruse zvonul că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege și să preia puterea, de aceea, jignit de neîncrederea suveranilor, generalul și-a dat demisia. Peste câteva zile regina Maria îl chema în audiență, declarând: "Ia-o înapoi! Îmi arde degetele." Pentru activitatea din timpul Primului Război Mondial a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927[5], iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal. Bastonul de mareșal a lui Alexandru Averescu a intrat în colecția Muzeului Militar Național în anul 1960, fiind confiscat de Ministerul Afacerilor Interne, care comunica muzeului că trimite un baston de metal galben, îmbrăcat în pluș roșu și o cutie de carton roșie ce au aparținut fostului mareșal Averescu, acesta fiind confiscat de la numitul Ion Iliescu. (Sursa: Străjer în calea furtunilor, Magazin al Fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”, Anul I, nr.1 anul 2007 şi Wikipedia )

 

În curând fotografii din anul 1917, ce surprind istoria acestor locuri...ţineţi aproape !

Sursa: Istoria filmului românesc (1897–2010), de Călin Căliman

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Administrator

Administrator

Dedicat promovării Staţiunii turistice Târgu-Ocna.

Facebook: http://www.facebook.com/nometra

Website: www.nometra.ro
sus


LIKE on facebook


Mediatori în Târgu-Ocna

Negotiation220

  • Banner