1. Skip to Main Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer

Nicolae Iorga vizitează, în vara anului 1914, Staţiunea turistică Târgu Ocna

Scris de  Administrator 11 Martie 2015 Publicat in Personalităţi
Articol citit de 1526 persoane

Nicolae Iorga (născut Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoșani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma "magna cum laude", apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

A fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural.

În paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.

A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român.

S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celoralte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Nicolae Iorga s-a născut în Botoșani, iar data nașterii este considerată a fi 17 ianuarie 1871 (deși pe certificatul de naștere este trecut 6 iunie). Tatăl său, Nicu Iorga (avocat) și mama Zulnia (născută Arghiropol) erau ortodocși. Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Probabil din cauza luptelor balcanice nesfârșite de a revendica acest popor și istoria lui, istoricul a manifestat o reținere în a-și însuși apartenența etnică explicit, însă în cartea auto-biografică ,,O viață de om așa cum a fost" scriitorul neagă subtil legătura cu grecii și se mândrește că provine pe linie maternă din aristocrația bizantină și după tată direct din munții Pindului, pe care orice istoric îi acceptă ca vatra veșnică a macedonilor aromani.Totuși, detalii despre originile îndepărtate ale familiei rămân incerte: se zvonea că Iorga are rădăcini grecești; zvonul, încă susținut de istorici, a fost infirmat de Iorga, prin declarația: „Tatăl mieu era dintr’un neam de negustori români mai târziu boieriți, din Botoșani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Drăghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici și nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele de Arghiropol, tatăl mamei mele, dintr’o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Miclește din Ținutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a și locuit într’un timp, și cu Mitropolitul Calinic." Într-o altă declarație a recunoscut că Arghiropolii ar fi fost greci bizantini. Iorga a primit statutul de boier din partea tatălui, acesta permițându-i să acceadă în politică. Alte declarații ale sale în care afirma că este înrudit cu alte famili nobile ca familia Cantacuzino și Craioveștii este pusă sub semntul întrebării de alți istorici.

În 1876, la vârsta de treizeci și șapte sau treizeci și opt de ani, tatăl moare din cauze necunoscute, lăsându-i pe Nicolae (născut în 1871) și pe fratele său mai mic George orfani; o pierdere pe care istoricul o va aminti în scrieri, cuprins de imaginea pe care o avea despre copilăria sa. În 1878, a fost admis la Școala Marghian Folescu, unde excela la mai multe materii, profesorii permițându-i la vârsta de nouă ani să le predea colegilor istoria României. Profesorul său de istorie, un polonez refugiat, i-a trezit interesul în cercetare, devenind polonofil. Iorga a afirmat că această perioadă de formare i-a modelat viziunile despre limba și cultura română: „Am învățat româna [...] așa cum era vorbită în acele zile: clar, frumos și mai ales și mai ales fermă și colorată, fără intruziuni din ziare și cărțile cele mai bine vândute.” Și-a format preferințele literare după ce a citit scrierile lui Mihail Kogălniceanu.

A făcut gimnaziul și liceul (după 1881) la Colegiul Laurian din Botoșani, unde a obținut rezultate excelente, și, din anul 1883, a început să ofere meditații colegilor pentru a crește veniturile familiei. La vârsta de treisprezece ani, în timpul unei vizite la unchiul matern Emanuel „Manole” Arghiropol, și-a făcut debutul în presă în ziarul celui din urmă, Romanul, unde publica anectode și editoriale despre politica în Europa. Anul 1886 a fost descris de Iorga ca fiind „catastrofa vieții mele de școlar în Botoșani”, deoarece a fost eliminat temporar pentru că nu salutase un profesor. Iorga alege să părăsească orașul și să se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis, primind bursă și fiind lăudat de director, filologul Vasile Burlă. Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, mai târziu referindu-se la studiile grecești ca fiind „cea mai rafinată formă a rațiunii umane”.

La vârsta de șaptesprezece ani, Iorga a devenit mai rebel. Devenise interesat în activități politice, dar are convingeri cu care mai târziu va fi puternic împotrivă: auto-declarat marxist, Iorga a promovat revista de extremă stânga Viața Socială și a ținut prelegeri despre Capitalul. Văzându-se în pensionul „urât și dezgustător” al Colegiului Național, a încălcat regulile și a fost suspendat pentru a doua oară, pierzând bursa. Pentru a-și putea ajuta în continuare familia cu bani se reapucă de dat meditații. A fost din nou suspendat pentru că citea în timpul unei ore. Iorga a fost unul din cei mai buni absolvenți (cu media 9,24)

Nicolae Iorga a vizitat superba noastră staţiune în vara anului 1914. Vă prezint mai jos, cuvintele acestui mare OM, despre superba noastră localitate:

            "Moineştii, scria Nicolae Iorga, întâia şi cea din urmă staţie a acestei linii laterale, se vesteşte prin puţurile de păcură, acoperite cu ghete de lemn negru, pe un deal scorburos şi despoiat".

            Şi "în aceste rătăciri am văzut târgul", adauga el. "E pavat şi are margeni trotuare, dar noroiul făcut de ploile din urmă înnegreşte toate drumurile. Singura clădire mai bună e o <<Şcoală israelito-română>>. O grădină publică, foarte puţin asemenea cu aceea, curată şi foarte cercetată, din Târgul-Ocnei, se mai cuvine a fi pomenită". Târgul "desfăşoară în vale cele câteva străzi ale sale"...

            Încolo, "prin Moineşti foiesc vreo 7.000 de evrei, meşteşugari şi negustori. Câştigul lor e foarte mic. Puţurile de păcură au slăbit, cele cinci-şase sonde nu dau nici cât trebuie pentru fabrica de <<gaz>> de petrol, de mai jos, care se alimentează cu păcură adusă din Muntenia. Ţăranii din judeţ se pot duce pentru târguieli la Ocna şi la Bacău"...

            Aflăm cât făcea trăsura de la Moineşti la Bacău: "vreo patru ceasuri" !!! Trăsura "spre Bacău e foarte puţin vrednică de acest nume. Odată, ea a fost, desigur o adevărată trăsură, dar în cei cinci ani de când o are proprietarul ei din urmă, n-a rămas dintr-însa decât un poclit pătat în tot chipul, lemne goale care tremură subt picioare, fierării deşurubate, perini crăpate şi lustru dejghiocat. Pentru ca să încapă numărul de opt muşterii...cu care se porneşte de obicei la drum, s-a adus o lungă scândură acoperită de piele, prin care curg paie, la locul unde stă de obicei scăunelul din faşă. Şunt înhămaţi trei cai, din care unul e un biet moşneguţ ce năpârleşte de bătrâneaţă." Pe deasupra drumul până la Bacău, e foarte nesigur din cauza tâlharilor. Dar, "birjarul a făcut oaste, nu se teme de puşcă, ştie că hoţii nu supără pe birjari, fiindcă ei n-au bani, el poartă după datina neamului său, un vechi surtuc larg, rărit la coate, şi, în loc de guler alb, gulerul ridicat în sus, al acestui surtuc. "Colac peste pupăză", plouă încet, apoi tot mai tare"...

            La Târgu Ocna e plină vară, 1914. Nicolae Iorga ajunge cu trenul în "gara mare de la Târgul Ocnei, care fierbe de lume în aşteptarea şi primirea zilnică a oaspeţilor pentru băile din Slănic". Observă "hamalii ce trec încovoiaţi supt bagaje, tineri eleganţi ce stau de vorbă în atitudini ca la fotograf, evrei care poftesc la <<oteluri>>. Pe afară aşteaptă o sumă de birji curate, pe capra cărora ţărani cu pălăriuţe rotunde mână cai iuţi de rasă moldovenească".

            Ce vremuri !

            Marele savant rămâne impresionat de orăşel. "Ocna, scria el, începe printr-un bulevard foarte cuviincios, bine pavat cu piatră din aceste părţi. Aceasta se datorează gospodăririi comunale bune, care se vede şi mai departe: este o piaţă cu un întreit felinar, este o grădină publică; cele trei biserici, din veacul al XVIII-lea, mari, puternice, elegante, sunt foarte bine ţinute (nu ca azi)"...

            Străzile "pietruite aspru" au case "de o îngrijire şi o curăţenie desăvârşite". Hanurile "le ţin armenii; acela în care ne aşezăm, e o clădire cu trei rânduri: cel de jos are pereţii foarte groşi de cărămidă, şi bolţi grele; celelalte sunt mai mult lemnărie, şi rânduri lungi de scări drepte şi rare se ţese deasupra unei curţi pline de verdeaţă, unde până târziu noaptea ţipă, oaspeţi noi ce sosesc şi câinii latră îndărătnic".

            Descoperă "o papetărie, o legătorie de cărţi, o fotografie", târgul a căpătat de curând o "Şcoală practică de meserii". Nu se poate să treci prin oraş fără să vizitezi "Ocna şi Castelul", locul unde "osândiţii pentru grele păcate lucrează la scoaterea lespezilor de sare".

            Desigur, cercetează cu luare aminte bisericile Ocnei, "Sfântul Nicolae", "Biserica Domnească", biserica "Răducanu" cu mormintele lui Costache Negri, mănăstirea de la "Măgura Ocnei".

            Pe un mal zăreşti "Casa bătrână moldovenească, cu fereştri rotunde şi acoperişul de şindrilă" a lui Costache Negri - "pustie şi cărările ce duc la dânsa au trecut în stăpânirea buruienilor sălbatice".

 

 

Sursa: Wikipedia şi Eugen Şendrea - Istoria necunoscută a Bacăului

Administrator

Administrator

Dedicat promovării Staţiunii turistice Târgu-Ocna.

Facebook: http://www.facebook.com/nometra

Website: www.nometra.ro
sus


LIKE on facebook


Mediatori în Târgu-Ocna

Negotiation220

  • Banner