1. Skip to Main Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer

Ioan & Dimitrie Dimăncescu - eroi printre eroii luptelor din august 1917 de pe Dealul Coşna (HILL 789)

Scris de  Administrator 29 Martie 2015 Publicat in Personalităţi
Articol citit de 2875 persoane
Alin Mihai Dimancescu spune în august 2009.
Nu mi-am cunoscut bunicul, pe Ioan Dem. Dimancescu. S-a nascut in 1898 si s-a prapadit in 1951.

Ar fi avut multe sa-mi povesteasca. Despre anii lui de liceu, despre inceputurile Cercetasiei in Romania, despre cum s-a inrolat ca voluntar la Scoala de Ofiteri la inceputul Marelui Razboi si despre bataliile in care a fost ranit si decorat (Cota 789/Cosna si Cota 383/Grozesti). Despre campaniile din Basarabia (1918-1919) si Ungaria (1919).
Ar mai fi putut sa-mi spuna despre entuziasmul cu care a insufletit Cercetasia in perioada interbelica punandu-si in valoare cunostiintele acumulate peste Ocean, la Springfield College, ca bursier al guvenului roman. Despre Clubul Peles / Sinaia al carui presedinte a fost si despre metodica introducerii Educatiei Fizice in randurile armatei romane.
Si nu in ultimul rand despre prietenia frumoasa pe care a avut-o cu Dimitrie (Dimmy), fratele sau mai mare, leader si coleg in primele patrule de cercetasi din Romania, devenit diplomat de cariera dupa terminarea razboiului.

Sunt totusi norocos cu o arhiva de familie. Am jurnale, articole din presa vremii, poze, decoratii si brevete pe care m-am simtit la un moment dat dator sa le scot din sertare si sa le impartasesc si altora, pe o structura discutata cu tatal meu, Radu Mihai Dimancescu.

De ce Povestea unui Cercetas?
Pentru ca in tot ce a facut, bunicul meu a fost insufletit de valorile si principiile Cercetasiei.
Pentru ca fiecare din noi putem sa ne regasim intr-o poveste adevarata.
Pentru ca sa ne aducem aminte de cei carora le datoram recunostiinta.

dumitru dimancescu 2Ioan (Nelly) Dimancescu s-a nascut pe 12 octombrie 1898 in familia lui Dumitru Dimancescu, functionar la Caile Ferate, sef de gara la Titu/Dimbovita.
Viitorul sau, ca de altfel si al celorlalti doi frati (Octavia si Dimitrie/Dimmy (1898)) urma sa fie puternic influentat de tot mai apropiata declansare a primului razboi mondial si de iesirea tarii din neutralitate, survenita in vara lui 1916. Pentru a isi sustine mai bine copiii la scoli, familia Dimancescu se stabileste in capitala, locuind intr-o casa de pe Soseaua Cotroceni. Ioan Dimancescu va absolvi cursul primar (1905-1909) la scoala de baieti nr.30 (tinand de Liceul Sfantul Sava).

Sub influenta prefacerilor din Occident si in mod special a celor din Anglia si Franta, are loc o emancipare a preocuparilor pentru modelarea tineretului prin patrunderea spiritului “Cercetasiei” si la noi in tara. In vara lui 1913 apar primele patrule de cercetasi:
-fratii Dimitrie/Dimmy si Ioan/Nelly Dimancescu, Sandel Bogdan, Ionel Andronescu si
-fratii Ion, Bebe, Emil si Vlad Berindei
Dimitrie Dimancescu il contacteaza pe capitanul Royet, initiatorul scoutismului francez.
In acelasi timp profesorul Murgoci initia crearea unei organizatii nationale pe principiile Scouting-ului, denumita Cercetasie la sugestia A.S.R. Principele Carol (Carol al II-lea de mai tarziu) .

Prima Legiune de cercetasi se organizeaza la Liceul Lazar, avandu-i ca membrii fondatori pe fratii Dimancescu, fratii Berindei, Sever Alexandrescu, Horia Babes, Radu Beller, Sandel Bogdan, Virgil Cherciu, fratii Costa-Foru (Nicu si Leon), Sandu Crivat, Alfred Dimolescu, Istrati, Lucescu, fratii Mortun (Badica si Bebe), Emil Nadejde, Ion C. Nestor, Raileanu, Gody Simionescu, Mihnea Socec, Ionel Taranu.

Membru fondator la nivel de structuri este considerat colonelul Grigore Berindei. Capitanul Samboteanu, locotenentul Samboteanu si locotenentul Panaitescu devin primii instructori de cercetasi, organizatori ai unor excursii duminicale disciplinate (deplasari cu trenul, documentari, atestari istorice, literare etc.).
Vladimir Ghidionescu tine la liceul Lazar prima conferinta despre Cercetasie.

Articolele "Primii Cercetasi" si "Istoricul Cercetasiei", publicate in anul 1930 in "Cercetasul" (Revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marii Legiuni) prezinta pe larg contextul infiintarii Cercetasiei in Romania.

Oameni politici, istorici si personalitati din cultura – Gh. Tatarescu, N. Lupu, N. Iorga, Ioan Simionescu, Simion Mehedinti, C. Istrati, Xenopol, Take Ionescu, Titu Maiorescu, Anghel Saligni, I.C. Bratianu, Vintila Bratianu si altii - se implica in sustinerea si promovarea Cercetasiei prin conferinte si articole.

Cercetasii (boy-scouts) au origini in Anglia, la inceputul secolului al XX-lea si sunt creatia generalului englez lord Robert Baden-Powell in anul 1907. In anul 1908, are loc la Londra prima intalnire internationala. Se stabileste “Legea Cercetasului”, care contine de o maniera concisa toti parametrii morali si etici ai comportamentului in toate imprejurarile vietii.

Cercetasia are un caracter net de amatorism si este apolitica prin definitie. Ea intareste organismul prin trairea in aer liber, in plina natura (excursii, tabere, concursuri) si face o cimentare a caracterelor sub aspect social si moral, aplicandu-se eminamente copiilor si tinerilor.

Structura organizatorica este omogena pe toata tara. O patrula este formata din 6 cercetasi (11-18 ani). Patrulele dintr-un liceu se organizeaza intr-o “centurie”.
Intr-un oras cu mai multe licee, forma organizatorica superioara este “cohorta”. Bucurestiul are cate o “cohorta” in fiecare sector al Capitalei (4 cohorte: galben, albastru, negru si verde). Toate cohortele din tara compun la un loc “Marea Legiune”.
Cercetasii mai mici (7-11 ani), denumiti si "pui de soimi", vor fi acceptati treptat, fara a avea propriile structuri independente. Abia in anul 1930 va fi aprobata organizarea lor in formatiuni distincte.
Salutul pentru cercetasi se face cu mana dreapta ridicata, avand trei degete alaturate (la soimi salutul se face cu doar doua degete alaturate).
(vezi organizare cercetasi)

Principii Carol si Nicolae se vor implica activ in dezvoltarea Cercetasiei, onorand prin prezenta lor festivitatile de depunere a juramantului si alte ocazii din viata organizatiei.

Trebuie subliniat ca Asociatia "Cercetasii Romaniei”, cum era cunoscuta in acea faza din pragul primului razboi mondial, la 8 aprilie 1915 devine printr-un decret regal institutia oficiala, pastrandu-si insa caracterul facultativ.

Parcurgand jurnalul de cercetas al lui Ioan Dimancescu se remarca o sensibilitate ramasa neexploatata, cu ilustratii reprezentand monumente istorice, manastiri sau edificii publice, dar si portrete de cercetasi. Linia urmata este o impletire a elementului analitic cu un simt fin al umorului dublat pe alocuri si de autoironie.

Pe 25 ianuarie 1915 depune juramantul de cercetas in cadrul unei festivitati la care a asistat si A.S.R. Principele Carol.


Participarea Romaniei la marea conflagratie 1914-1919, initiata in 1916 prin iesirea din neutralitate si intrarea alaturi de puterile Antantei, a reprezentat o contributie totala de forte. Aceasta s-a realizat printr-o mobilizare generala a populatiei, concretizata prin formarea a patru armate cu un total 25 de divizii.
Frontul se intindea de la Orsova, pe Carpatii Meridionali, Arcul Carpatic, Carpatii Moldovenesti pana in nordul Bucovinei, la nord. La sud acoperea malul stang al Dunarii, de la Orsova pana la Turtucaia si apoi hotarul conventional al Cadrilaterului. Lungimea acoperita era mai mare decat restul frontului de est asigurat de catre armatele tariste (aliatii nostri conjuncturali pe linie de Antanta), respectiv din Pocutia si Silezia pana la Tarile Baltice.

Aceasta situatie ingrata a putut fi surmontata numai prin folosirea obstacolelor naturale (crestele muntilor Carpati si cursul Dunarii) si la nivel de resurse umane prin satisfacerea functiilor auxiliare de catre femei, dar si prin preluarea voluntara a multor responsabilitati (sanitari, brancardieri, curieri, telefonisti, telegrafisti, factori postali, paznici etc.) de catre tinerii cercetasi.
In razboiul care avea sa vina, de multe ori cercetasii adolescenti au luptat cu arma in mana constituind “Corpul cercetasilor de razboi”. La Targu-Jiu s-au refacut de cateva ori strapungerile inamicului, cercetasii impunandu-se prin acte de eroism, avand ca simbol legendara figura a Ecaterinei Teodoroiu.

In vara anului 1916, proaspatul absolvent de bacalaureat Ioan Dimancescu ia contact cu realitatea razboiului. Un zepelin german decolat din nordul Bulgariei (aliata a Germaniei) bombardeaza inopinant Bucurestiul, urmarind sa obtina un efect demoralizant asupra populatiei. Spre surpriza tuturor revine si a doua zi cand este avariat de artileria noastra, dupa care se intoarce cu greu pe malul bulgaresc al Dunarii.

Pe tanarul cercetas Dimancescu il gasim prezent in “misiuni de incredere”, recomandat de mentorul sau, profesorul Constantin Nedelcu de la Liceul Lazar.

In septembrie 1916 ajuta la transportul ranitilor in gara Obor, iar pe 24 septembrie 1916 face o deplasare la Ocolul Silvic Comana pentru verificareaaprovizionarii cu lemne a capitalei. Profita de ocazie si isi viziteaza la Smardioasa fratele mai mare, cantonat in dispozitivul de pe frontul de sud, dupa anularea operatiunii Flamanda. Primit cu simpatie de colegii lui Dimitrie, Ioan nu avea cum sa stie ca ii va reintalni peste numai cateva luni pe frontul din Moldova, cand li se va alatura ca tanar ofiter.

Pe valul unei emulatii nationale in care fiecare roman incearca sa-si ajute tara proaspat intrata in razboi, Dimancescu vrea sa faca ceva mai mult decat sa ramana cu cercetasii sai din cohorta Pastorul Bucur in misiuni de sprijin. Inca cercetas, incearca sa se inroleze combatant in armata, dar neavand 18 ani impliniti este refuzat.
In cele din urma se inscrie ca bursier la Scoala de Ofiteri de Infanterie din Botosani (octombrie 1916).

Pentru Romania, dupa succesul initial din Transilvania (august 1916), intrarea trupelor germane va intoarce dramatic soarta ostilitatilor: ofensiva pe frontul de la Dunare declansata de generalul Mackenzen si anularea operatiunii Flamanda coroborata cu contra-atacul din Transilvania al generalului Falkenhayn. In fata atacului asupra Bucurestiului si a pericolului de incercuire a armatei romane, curtea regala se retrage la Iasi, iar armata ocupa pozitii strategice in Moldova. Dupa batalia de la Neajlov pentru apararea Bucurestiului (pierduta), sef al Statului Major Roman fusese numit generalul Constantin Prezan.

Odata venita iarna 1916-1917, s-a trecut la reorganizarea si refacerea armatei romane sub auspiciile misiunii militare franceze condusa de generalul Berthelot.
Din cele 4 armate romanesti aflate in contact cu inamicul se reorganizeaza numai 2 armate, trecandu-se de la 25 la 17 divizii combatante. Reorganizarea se face astfel: armata a 2-a sub comanda generalului Averescu si armata 1 sub comanda generalului Eremia Grigorescu. De partea cealalta se aflau armata 1 austro-ungara a arhiducelui Franz Iosef, printul mostenitor si armata a 9-a germana comandata de generalul Mackensen. Aceste forte se esaloneaza pe arcul carpatic. In sud, in spatiul dobrogean era amplasata armata a 3-a bulgara.

Cu armament nou (trimis de Antanta prin teritoriul Rusiei tariste de la Murmansk (nord) pana la Iasi) si putere de foc pe unitate sensibil ameliorata, armata romana are un moral schimbat in bine, fapt care va fi demonstrat cu prisosinta in lunile care vor urma.

La Scoala de Ofiteri din Botosani zilele trec foarte repede, grabite de presiunea timpului ramas pana la reluarea luptelor. Cunostiintele teoretice din liceu, studiate pe timp de pace, se convertesc in scenarii de lupta.


Ioan Dimancescu obtine un scurt concediu in care isi va revedea mama si sora, aflate in retragere la Focsani. Tot atunci isi va reintalni si fratele intors din campania din sud. Cateva luni mai tarziu, familia se refugiaza la Botosani, iar mai apoi la Iasi.

Este avansat rapid caporal, sergent si elev plutonier in cadrul unor stagii intensive de instruire.
La sfarsitul lunii martie termina cursurile scolii.

In aprilie 1917 Ioan Dimancescu este mutat la Regimentul 1 Graniceri, iar dupa un scurt stagiu va fi incadrat la Compania 1 Ciclisti din cadrul Diviziei I de Cavalerie.

(foto/iulie 1917: sublocotenent Ioan Dimancescu cu un

 

detasament de ciclisti)


La inceputul lui iulie este inaintat in grad ca sublocotenent (ca si fratele sau). Cei doi sunt acum in aceeasi unitate, Compania 1 de Ciclisti / Divizia I Cavalerie, sub comanda capitanului Horia Badulescu.
Unitatea va fi cantonata pe pozitii la Poiana lui Boboc/Valea Oituzului, un sat situat la baza dealului Cosna.
La ultima despartire de mama sa, Ioan Dimancescu primise in pastrare cel de-al doilea cercel al mamei, intr-un gest simbolic, pentru a-i fi inapoiat acesteia la sfarsitul luptelor. Fratele sau primise primul cercel la plecare pe front in toamna lui 1916.
Sursa : Memoria

In sectorul armatelor romanesti, generalii Eremia Grigoresu si Averescu resping in lupte dramatice incercarile furibunde si repetate ale generalului german Mackenzen, venit special de la Bucurestiul ocupat pentru a sparge linia frontului si a reusi o incercuire finala a ultimelor pozitii de rezistenta romanesti. Cu toate acestea, in bataliile defensive de la Marasti, Marasesti si Oituz, armatele romane 1 si 2 preiau initiativa trecand la ofensiva si recupereaza terenul pierdut, amenintand strategic soarta ofensivei lui Mackenzen.

Ioan Dimancescu ia parte la luptele (atacurile, retragerile si contra-atacurile succesive) de la Cosna/cota 789 alaturi de fratele sau (6-11 august 1917). Primeste o misiune de recunoastere “sinucigasa”, pe care fratele mai mare o preia asupra sa, incercand sa-l protejeze. Grav ranit, Dimitrie este transportat la Spitalul din Onesti, iar mai apoi mutat la Bacau si Iasi, fiind in pericol de a-i fi amputat piciorul.
Ioan Dimancescu va lupta mai departe cu restul plutonului in zilele de 15 si 16 august 1917, fiind ranit usor. Sub comanda capitanului Badulescu, efectueaza 4 atacuri asupra pozitiilor inamice de la cota 383, la est de Grozesti (vechiul nume al localitatii Oituz). Dupa pierderi masive (din 135 de oameni, 121 morti si raniti grav, 14 raniti usor), unitatea este nevoita sa se retraga pentru a-si recompleta efectivul.
Sursa: Memoria

Eroismul ostasilor romani in luptele crancene purtate la Oituz, remarcat in numeroase ordine de zi pe armata, cat si in toata presa romana si occidentala, este construit pe sacrificiu si daruire totala. Declaratia optimista facuta de maresalul german Makensen, pe peronul Garii de Nord la Bucuresti, cum ca se va intoarce peste doua saptamani aureolat de zdrobirea rezistentei romane din Moldova, ramane fara acoperire.

Cu toate acestea, trupele romane, desi cu un moral excelent, au fost nevoite sa nu exploateze succesele obtinute din cauza lipsei de coordonare militara cu trupele ruse, de care tactic erau flancate. In pragul revolutiei bolsevice, trupele tariste erau macinate de dezertari, anarhie si nesupunere fata de propriile comandamente.
In textele telegramelor aparute in presa occidentala se elogia combativitatea exceptionala a trupelor romane care totodata erau compatimite de pericolul frontului dezarticulat subit de catre rusi.

(foto/toamna 1917: ofiterii si gradatii companiei 1 de Ciclisti/Divizia I Cavalerie; jos, de la mijloc la dreapta: capitan Horia Badulescu, locotenent Dimitrie Dimancescu, sublocotenent Ioan Dimancescu)



(foto/toamna 1917: ofiterii Diviziei I Cavalerie cu ofiteri francezi si cu generalul Berthelot (in centru) la Cartierul General de la Iasi; sublocotenent Ioan Dimancescu in dreapta)
Pe 24 martie 1919, Ioan Dimancescu este convocat impreuna cu fratele sau de catre A.S.R. Principele Carol pentru parada de a doua zi. La o trecere in revista a trupelor,Regele Ferdinand ii va felicita personal pe toti cei prezenti. Fratii Dimancescu vor fi decorati cu British Military Cross (Dimitrie) si British War Medal (Ioan).
Doresc să mulţumesc casei de producţie Kogainonfilms, pentru documentarul excepţional ce prezintă lupta de la COTA 789 (adică Dealul Coşna) şi întregii echipe de producţie astfel:
PRODUCTION TEAM:
ProdTeam

Producer: Dan Dimancescu (Kogainon/BEH)
Director: Nicholas Dimancescu (Kogainon )
Editor & M
otion Design: Kyle Brandse (Boston)
Graphics: George Pratt (Sarasota, Florida )
Videography: Sorin Iliesiu (Video Dialog )
Music: Sherban Lupu (Champaign, Illinois )
Music: Marin Cazacu (Bucharest )
Mix Engineer: Nathan Bice (Boston, )
Sound Design: Tanner Ross (Boston, Mass.)
Sound Effects:
Steven C. Patton, (Boston, Mass. )
Editing Support: Ana Iliesiu (Video Dialog )
Script Editing: Ronald Otero (Boston, Mass. )
Narrator: Michael Ciulla (Essex, Ct. )
Research: Alex Arma (Bucharest )
Translation: Doina and Alex Carlsson (Constanta)
Recording: Tried & True Recording (Boston, Mass)
Recording: Quiet Sun Studios (London, UK)
Recording: MDV Film Studios (Bucharest)
Legal Counsel: Ramulescu Law Offices (Bucharest)

ADVISORS:
Cristian Lascu (Editor, NG-Romania, Bucharest)

Ernest Latham (Historian, Washington, DC
Domnica Macri (NG-Romania, Bucharest)
 

 


Administrator

Administrator

Dedicat promovării Staţiunii turistice Târgu-Ocna.

Facebook: http://www.facebook.com/nometra

Website: www.nometra.ro
sus


LIKE on facebook


Mediatori în Târgu-Ocna

Negotiation220

  • Banner