Pentru un profesor deosebit şi un istoric excepţional îi urez un călduros LA MULŢI ANI pentru aniversarea zilei de naştere sărbătorită pe 18 septembrie. Cunoscutul profesor de istorie Corneliu Stoica s-a născut la 18 septembrie 1950, în Comăneşti, jud. Bacău, ca fiu al lui Gheorghe, constructor, şi al Corneliei Stoica (n. Sarca).

La 9 ani a revenit pe băncile clasei I, dar situaţia disperată a mamei, internată mai mulţi ani la spitalul din Galaţi şi prin diverse preventorii, precum şi peregrinările tatălui pe diferite şantiere de construcţii din Moineşti, Adjud, Târgu-Ocna au făcut ca întârziatul şcolar să-şi poarte de grijă atât lui, căt şi fratelui mai mic.

În 1996, tatăl său a luat o hotărâre radicală, vânzând casa clădită cu atâta trudă şi mutându-se la Târgu-Ocna, unde îşi găsise un post de pontator pe şantierul condus de Septimiu Percec. Decizia luată l-a înrâurit sufleteşte, ataşându-se instantaneu de oraş, aşa cum se întâmplase şi cu scriitorul Costache Negri, înscris pe frontispiciul Liceului unde avea să urmeze clasele VII-XII. Deşi în cele două clase de gimnaziu se regăseau majoritatea copiilor elitei oraşului, alegerea tatălui s-a dovedit benefică în toate planurile, tânărul gimnazist şi, apoi, liceean la secţia umană impunându-se rapid printre vârfurile şcolii nu doar la învăţătură. A făcut, astfel, parte din cenaclul literar “ Incertitudini solare”, coordonat de profesorii Georgeta Angheluţă, Dumitru Zgăvârdici şi Eugen Salahoru, printre colegii de aici numărându-se viitorii poeţi Daniela Caurea, Dan Sandu, doctor în sociologie Ion Boboc, arhitect Liviu Ioan Benea, ş.a. În perioada 1968-1973 au editat împreună cinci numere ale revistei “Trotuşul”, fiind unul din cei mai active colaboratori ai acesteia, pentru care a scris de toate, de la notele de călătorie geografice imaginare la articole despre fauna carpatină, istoria oraşului, poezie, rebus, curiozităţi şi până la capitole întregi din romanul Cerşetorul milionar. Pentru proză a şi obţinut, de altfel, premiul II (locul I nu s-a acordat) la etapa judeţeană a Concursului “Tinere condeie”, dar elanul său creator avea să fie călăuzit în cu totul altă direcţie, aşa că literatura a rămas pe plan secund, cedând locul istoriei. Pasionat de zbor şi de aviaţie încă de copil, a fost silit să renunţe la planoare şi la aeromodelele pe care le construia datorită sechelelor bolilor şi accidentelor avute, însă cu imaginaţia până în negura istoriei, de unde avea să scoată la iveală nestemate de preţ, ce au contribuit la mai buna cunoaştere a locului.

Din motive familiale a optat, la absolvire, pentru o catedră la Şcoala Nicoreşti, unde va funcţiona până în anul 1983, în condiţii grele de navetă, cu repercursiuni directe asupra sănătăţii şi aşa subrede. În aceşti ani, deşi izolat de lumea ştiinţifică, şi-a adâncit cercetările asupra zonei, terminând concomitent cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie (1980), din cadrul Universităţii Bucureşti, cu o lucrare de licenţă ce a stârnit controverse între istoricii vremii: Valea Trotuşului în perioada trecerii de la feudalism la capitalism (1749-1864). La cele 120 de pagini ce au însemnat, practic, primul contact cu istoria zonei trotuşene, s-au adăugat în ultimele trei decenii, alte câteva mii, unele inserate în publicaţii de specialitate – “ Acta Bacoviensia”, “ Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie “A.D. Xenopol”” din Iaşi, “Carpatica” (Bacău), “Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor”-, ziare şi reviste – “Ateneu”. “Adolescenţa”, “Cartea”, “Cronica”, “Curentul”, “Ecouri”, “Puls”, “România Eroică”, “Sarea pământului”, “Sinteze” , “Variante”, “Vitraliu”, etc.-sau direct în volume.

După transferarea, în 1983, la liceul în care învăţase, devenit între timp Colegiul Naţional “Costache Negri”, şi-a canalizat laborioasa activitate de cercetare spre câteva proiecte ambiţioase, denumite sintetic Enciclopedie trotuşeană, Cronologie trotuşeană, Tezaur istoric medieval trotuşean, Dicţionarul istoric al localităţilor trotuşene. La acestea se poate adauga proiectul unui Muzeu de Istorie, pentru care a adunat deja mai multe materiale, însă fără prea mari sorţi de izbândă, cel puţin deocamdată. A finalizat, în schimb, pe lângă deja amintitul Dicţionar, o lucrare de mai mică amploare, Monumente istorice bisericeşti din Târgu-Ocna ( multiplicată în 1992, la Târgu-Ocna), volumele Istoria oraşului Târgu-Ocna din cele mai vechi timpuri până la 1918 (Bacău, 1995), retipărit în 1999 de Editura Aristarc din Oneşti, cu un sumar îmbogăţit cu 134 de pagini, şi Istoria ilustrată a oraşului Târgu-Ocna, din cele mai vechi timpuri până la 1918 (Editura Aristarc, 2003), reeditat într-o ediţie revăzută şi adăugită cu 100 de pagini la Editura Magic Print (Oneşti, 2009), ghidurile turistice Târgu-Ocna, oraş istoric şi turistic (2002, 2003, 2005, 2006, 2007), Târgu-Ocna, Historic and Touristic Town, Tourist Guide (2003), şi Târgu-Ocna, ville historique et touristique, Guide touristique (2003) şi pliantele Biserica Buna Vestire (Răducanu, 1694, 1763), în 2005 şi Târgu Trotuş 1408-2008 (2008)

Pe lângă activitatea de şef de catedră ( pe care a coordonat-o între anii 2000 şi 2005 şi o conduce iar din 2007) şi munca de cercetare a activate în această perioadă în cenaclurile locale, publicând diverse materiale în revistele “Ecouri” şi “Adolescenţa”, în secţiunile Asociaţiei “Costache Negri” din Târgu-Ocna, al cărei preşedinte este din 2002, Fundaţiei Naţionale “G. Călinescu” din Oneşti, Filialei Bacău a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, în conducerile cărora este membru, ori în diverse alte organisme neguvernamentale, unde este adesea solicitat pentru a-şi expune punctual de vedere avizat despre istoria locului, a realizat filmul documentar Târgu-Ocna, Salzburgul României şi a editat 27 de ilustrate ale frumuseţilor de pe Valea Trotuşului. În urma unei corespondenţe asidui cu Francis Gueth, conservatorul general al Bibliotecii Municipale din Colmar (Franţa), a obţinut, totodată, mai multe donaţii de carte pentru biblioteca liceului, precum şi, în anii 1992 şi 1993, extrase preţioase din presa franceză referitoare la România, şi a participat la un fructuos schimb şcolar între Liceul “Costache Negri” şi Liceul “Auguste Bartholdi “ din Colmar.

Recunoscut drept unul din animatorii vieţii spirituale a oraşului şi cel mai documentat istoric al Văii Trotuşului, a creat un nucleu documentar ce poate sprijini oricând viitoarele cercetări pluridisciplinare despre această importantă şi interesantă zonă geografică a ţării. Organizator sau partener în derularea unor proiecte şi activităţi culturale de prestigiu, este o prezenţă constantă în emisiunile posturilor locale şi naţionale de radio şi televiziune (TVR Cultural, TVR Internaţional, TVR Iaşi, Radio Trinitas, One TV), în paginile revistelor de specialitate şi nu numai, dar a sprijinit concomitant şi cercetările unor specialişti şi călugări de la Muntele Athos în România, a făcut, la rândul său, donaţii de carte unor arhive, muzee şi biblioteci din tară şi străinătate, a sprijinit constant Primăria Târgu-Ocna în demersurile pentru definitivarea stemei oraşului, identificarea şi clasificarea unor obiective cu valoare de patrimoniu ori conservarea patrimoniului istoric existent. Pentru laborioasa şi prodigioasa lui activitate a mai fost distins cu Diploma de “Membru de Onoare” al Asociaţiei Naţionale “Cultul Eroilor” (2007), Diploma de Excelenţă a Primăriei Târgu Trotuş (2008) şi titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Târgu-Ocna (2009), dar o răsplată mult mai importantă este citarea tot mai deasă a cărţilor sale în lucrări de specialitate, de licenţă, grad şi doctorat, în enciclopedii şi pagini web, ce au propulsat Târgu-Ocna în centrul atenţiei generale.

Sursa: “Un istoric al Văii Trotuşului” scrisă de Prof. Corneliu Stoica.