Prin Hotărârea Guvernului României nr. 821 /2015, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobat Programul Naţional al manifestărilor prilejuite de aniversarea Centenarului Primului Război Mondial. În cadrul acestor manifestări, Ministerul Apărării Naţionale în parteneriat cu alte instituţii va organiza, în data de 26 august a.c., evenimentul special “Rostirea solemnă a numelor eroilor căzuţi în Primul Război Mondial”.
Evenimentul este organizat în Piaţa Tricolorului - pe esplanada Palatului Cercului Militar Naţional şi este preconizat să înceapă la ora 17.45, cu un concert de cântece patriotice, susţinut de Muzica Brigăzii 30 Gardă împreună cu Corala Patriarhiei.
Activitatea propiu-zisă de rostire solemnă a numelor eroilor va începe la ora 19.17, se va încheia la ora 23.00, şi va consta în citirea câte unei liste de 30-35 de nume de eroi, la un microfon, timp de aproximativ 3 minute, de către personalităţi militare, ale vieţii culturale, politice şi sociale, militari răniţi în teatrele de operaţii, copii ai eroilor căzuţi în teatrele de operaţii, urmaşi ai eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, cetăţeni etc.
Sâmbătă, 27 august, la Curtea de Argeş, începând cu ora 11.00, va avea loc o ceremonie militară de depunere de coroane de flori la cimitirul eroilor (militari români şi germani).
Duminică, în 28 august, ora 12.30, în Parcul Carol I din Bucureşti, se va desfăşura un program de manifestări comemorative dedicate marcării intrării României în Primul Război Mondial.
Vă invităm să luaţi parte la aceste activităţi alături de noi şi vă aşteptăm cu drag!

*
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, prilej de cinstire a memoriei eroilor români care au murit luptând pentru libertate, credinţă, întregirea neamului şi a teritoriului naţional, punând, prin jertfa lor, Patria mai presus decât propria existenţă.

**

Izbucnirea Primului Război Mondial în vara anului 1914, ca urmare a confruntărilor politice şi economice dintre Tripla Alianţă şi Antanta, a reprezentat pentru români momentul mult aşteptat al declanşării luptei pentru realizarea unirii tuturor teritoriilor româneşti într-un singur stat, România Mare.

După doi ani de neutralitate, timp în care a purtat tratative cu țările membre ale Antantei (Franţa, Rusia, Marea Britanie şi Italia), s-au făcut eforturi disperate de a improviza şi completa deficitul de armament - în special artileria grea, aviaţia, mitralierele, aparatele de transmisiune ş.a. –, şi a desăvârşi instrucţia. Din păcate, din cauza stării de război a tuturor statelor furnizoare de armament, a neîncrederii faţă de poziţia viitoare pe care urma să o adopte România faţă de taberele aflate în conflict, punerea armatei pe picior de război s-a realizat şi prin mijloace proprii, în condiţiile industriale ale ţării, iar rezultatele au fost departe de cele aşteptate.

Semnarea tratatului cu Antanta, la 17 august 1916, în afara importantei decizii a recunoaşterii de către marile puteri a dreptului de a uni teritoriile româneşti din imperiul dualist, din punct de vedere militar a adus promisiuni care nu vor fi onorate decât mult mai târziu. Tratatul de Alianţă şi Convenţia Militară cu Franţa, Rusia, Marea Britanie şi Italia, în afară de consfinţirea unirii Transilvaniei, Bucovinei şi Banatului, a impus României să declare război Austro-Ungariei până la 28 august 1916, cu scopul degajării frontului de vest unde, de mult timp, se desfăşura bătălia de la Verdun, iar trupele aliate erau aproape de limita rezervelor. Pentru a facilita intrarea armatei române în război, Rusia se angaja să întreprindă o puternică ofensivă în Galiţia, iar Franţa şi Marea Britanie pe frontul de la Salonic. Frontul român, din care făceau parte şi câteva armate ruse, a fost pus sub comanda Regelui Ferdinand I.

Intrarea României în război a fost primită cu entuziasm de întreaga populaţie. Primele zile de operaţii, desfăşurate în Transilvania, au fost încununate de succes, trupele române avansând pe întregul arc al munţilor Carpaţi. Aliaţii Austro-Ungariei au intervenit imediat în ajutorul acesteia şi au declarat război României: Germania la 29 august 1916, Turcia la 30 august, iar Bulgaria la 31 august 1916. România era situată astfel între două fronturi de luptă.

Rapid, inamicul, care a reuşit să-şi mobilizeze forţe importante aduse de pe toate fronturile, a ripostat. Armata germano-bulgară, comandată de generalul german August von Mackensen, masată deja la frontieră, a atacat Turtucaia, un important cap de pod al apărării române din Cadrilater. Greşelile de comandament, cât şi lipsa de comunicare dintre comandamentele român şi rus în zonă a condus, în cele din urmă, la cucerirea, de către trupele bulgaro-germane, a capului de pod de la Turtucaia. Înfrîngerea de la Turtucaia, la 5 septembrie 1916, unde armata română a suferit mari pierderi în oameni şi material de război, fiind capturaţi 28.000 de prizonieri, a fost urmată de declanşarea unei contraofensive a trupelor germano – austro-ungare în Transilvania şi a unei ofensive bulgare în Dobrogea.

Armatele 1, 2 şi de Nord române au fost angajate în bătălii care s-au succedat cu repeziciune. În septembrie au avut loc în Transilvania lupte înverşunate la Sibiu şi Petroşani, trupele române fiind nevoite să se retragă pe linia Carpaţilor, iar în Dobrogea luptele de apărare s-au desfăşurat pe linia Rasova-Cobadin-Topraisar-T uzla. La 5 octombrie 1916, sub comanda generalului Alexandru Averescu, trupe române au forţat Dunărea la Flămânda şi au încercat să anihileze trupele inamice din Dobrogea însă, din cauza ofensivei generalizate a trupelor germano – austro-ungare declanşată în Transilvania, s-a renunţat. În decursul lunilor octombrie şi noiembrie au avut loc lupte înverşunate la Braşov, Oituz, Predeal, Dragoslavele, pe văile Oltului şi Topologului, la Târgu Jiu. Inamicul a reuşit să pătrundă în Câmpia Olteniei şi, la sfârşitul lunii noiembrie. să pătrundă în Câmpia Munteniei. Pe de altă parte, din sud, pe la Zimnicea, germano-bulgaro-turcii au forţat Dunărea, obligând trupele române să se retragă pentru apărarea Capitalei. În acelaşi timp, inamicul a ocupat Constanţa.

Pentru că trupele germane, austro-ungare, bulgare şi turce acţionau concentric urmărind cucerirea capitalei României, Bucureştiul, Marele Cartier General român a ripostat. Între 29 noiembrie şi 3 decembrie 1916 s-a desfăşurat bătălia de pe Neajlov-Argeş, cea mai mare operaţiune militară de pe frontul românesc în acel an. După un succes inţial, armata română a fost nevoită să se retragă. Bucureştiul a fost ocupat la 6 decembrie 1916. Armata română s-a retras spre Moldova, purtând bătălii la Râmniu Sărat, Caşin, Valea Şuşiţei, Valea Putnei. Dobrogea a fost, de asemenea, evacuată. La începutul anului 1917 frontul s-a stabilizat, cu ajutorul armatei ruse, pe Carpaţi şi linia Siretului.
Eşecul armatei române în campania din 1916 a fost determinat de lungimea frontului, de lipsa înzestrării tehnice, de neîndeplinirea de către Aliaţi a condiţiilor stabilite iniţial, dar şi de lipsa de decizie a unor ofiţeri în momentele cheie ale luptelor. Pierderile în oameni şi material de război au fost deosebit de severe. În urma campaniei din 1916, armata română a pierdut în jur de 250.000 militari, dintre care peste 100.000 de morţi şi dispăruţi, 50.000 de răniţi, iar 100.000 prizonieri.

După încheierea campaniei din anul 1916, guvernul român s-a străduit să reactualizeze angajamentele luate de aliaţi faţă de țara noastră, să convingă asupra importanţei pe care o prezenta teatrul de război din România. O misiune militară franceză comandată de generalul Henry Mathias Berthelot, sosită în România încă din octombrie 1916, la cererea guvernului român, a contribuit la reorganizarea şi pregătirea armatei în prima jumătate a anului 1917.

În luna iulie 1917, situaţia militară pe diversele fronturi ajunsese critică pentru Antantă. Trecând la contraofensivă, Puterile Centrale au înfrânt trupele ruse şi urmăreau scoaterea din luptă a trupelor româno-ruse din Moldova şi ieşirea României din război. Rezistenţa eroică a militarilor români la Mărăşeşti a spulberat însă intenţiile adversarilor.

Armata română, reorganizată şi reechipată modern, a fost angajată în vara anului 1917 de Marele Cartier General român în bătălii de răsunet în istoria românilor.

Devansând intenţiile adversarului, Armata a 2-a, comandată de generalul Alexandru Averescu, a fost angajată, între 24 iulie și 1 august 1917, în ofensiva de la Mărăşti, încheiată din cauza situaţiei de pe frontul oriental. Victoria trupelor române a fost plătită cu preţul a 1.469 morţi şi 3.052 răniţi.

Din acest motiv, armata germană şi-a schimbat direcţia de ofensivă, proiectată iniţial să se desfăşoare între Siret şi Prut. Moldova urma să fie atacată prin Bucovina şi valea inferioară a Siretului. Ofensiva forţelor germane s-a declanşat pe direcţia localităţii Mărăşeşti, în zona de apărare a Armatei 1 române. Luptele au început în dimineaţa zilei de 6 august şi, timp de 14 zile, armata română a fost în permanentă încleştare cu inamicul. Bătălia de apărare de la Mărăşeşti s-a terminat la 19 august cu o strălucită victorie a armatei române, inamicul nereuşind, în afara unor mici câştiguri teritoriale, să-şi pună în aplicare planurile. La Mărăşeşti armata română a pierdut 610 ofiţeri şi 26.800 soldaţi.
În acelaşi timp cu bătălia de la Mărăşeşti, trupele germano – austro-ungare ale Grupului generalui Gerok au atacat, la 8 august 1917, în zona trecătorii Oituz, încercând să străpungă apărarea Armatei a 2-a române şi să pătrundă în spatele Armatelor 1 şi a 2-a. Rezistenţa trupelor române a fost admirabilă, inamicul nereuşind să rupă frontul. Pierderile româneşti în bătălia de la Oituz s-au soldat cu 1.800 de morţi, 5.850 de răniţi şi 5.700 de dispăruţi.

Dezmembrarea armatei ruse ca urmare a revoluţiei bolşevice din februarie 1917 şi, mai apoi, a insurecţiei bolşevice din 7 noiembrie 1917 a determinat guvernul de la Petrograd să ceară încheierea unui armistiţiu, semnat la Brest-Litovsk, la 5 decembrie 1917. În această situaţie, România a încheiat pe 9 decembrie 1917, la Focşani, un armistiţiu cu Puterile Centrale. Ulterior, deoarece la 3 martie 1918 Rusia a semnat pacea cu Puterile Centrale, România a fost obligată să ducă tratative de pace cu acestea, încheiate cu pacea de la Bucureşti, din 7 mai 1918.
Pacea, care avea prevederi înrobitoare, nu a fost ratificată de regele Ferdiand I.

Profitând de prezenţa pe malul sudic al Dunării din corpul expediţionar aliat comandat de generalul Franchet d’Ésperey, armata română a fost remobilizată la 9 noiembrie 1918 şi a reînceput acţiunile militare împotriva Puterilor Centrale.
După armistiţiul de la Compiègne, din 11 noiembrie 1918, Primul Război Mondial a luat sfârşit. Ulterior, la Congresul de pace de la Paris s-a confirmat constituirea României Mari.

În aceste zile se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, iar la nivel național se organizează manifestări de comemorare a acestui eveniment care a condus la Marea Unire din 1918. Prin Hotărârea Guvernului României nr. 821/2015, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobat Programul Naţional al manifestărilor prilejuite de aniversarea Centenarului Primului Război Mondial, iar la propunerea primului ministru, preşedintele României a acordat Înaltul Său Patronaj activităţilor. Ministerul Apărării Naţionale îi invită pe cetăţeni să asiste la toate aceste activităţi de comemorare a eroilor Primului Război Mondial.

Așadar, sâmbătă 27.08.2016, începând cu orele 21.00, un pluton de militari ai Batalionulului 634 Infanterie din Piatra Neamț din cadrul Brigăzii 15 Mecanizate a executat un marş tactic cu torţe pe itinerariul Biserica din satul Cazaci – Monumentul Eroilor din Tarcău. La sosirea acestora, a avut loc Ceremonia de depunere a jerbelor de flori la Monumentul Eroilor din Tarcău.

 La aceste manifestări au mai participat cadre militare active, în rezervă şi retragere, veterani de război, autorităţi locale şi judeţene, localnici, elevi.

România a fost a treia țară din lume ca procent din populația țării pierdut în lupte sau din alte cauze legate direct de război: peste 600.000 de Români (dintre care cam jumătate soldați și jumătate civili) au murit între 1916 si 1918 – aproape 10% din populația de atunci a țării. Peste 330.000 de militari români şi-au pierdut viaţa în urma acestei conflagraţii mondiale, iar aproximativ 76.000 au rămas invalizi. Acestora li se adaugă victimele din rândul populaţiei civile, răpuse de boli, foamete sau executate de trupele de ocupaţie.

România Întregită s-a clădit, în principal, prin sacrificiul ostaşilor, căzuţi pe câmpurile de bătălie din ţară sau pieriţi în prizonierat, eroi care au pus mai presus de propria lor viaţă binele naţiunii.

Redăm mai jos proclamația către țară a Regelui Ferdinand I în ajunul intrării României în Marele Război de Reîntregire:

„Români,
Războiul care de doi ani a încins mai strâns hotarele noastre a zdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei și a învederat că pe viitor numai pe temeiul național se poate asigura viața pașnică a popoarelor.
Pentru neamul nostru el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiința națională, ziua unirii lui.
După vremuri îndelungate de nenorociri și de grele încercări, înaintașii noștri au reușit să întemeieze Statul Român prin Unirea Principatelor, prin războiul independenței, prin munca lor neobosită pentru renașterea națională.
Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceiace Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea Românilor de pe cele două părți ale Carpaților.
De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți și din plaiurile Bucovinei, unde Ștefan cel Mare doarme somnul lui de veci.
În noi, în virtuțile, în vitejia noastră, stă putința de a le reda dreptul ca într-o Românie întregită și liberă de la Tisa până la mare, să propășească în pace potrivit datinilor și aspirațiunilor gintei noastre.

Români,
Însuflețiți de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâți să înfruntăm cu bărbăție toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credința neclintită în menirea lui.
Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei.
Cu Dumnezeu înainte!

Ostași,
V-am chemat ca să purtați steagurile voastre peste hotarele unde frații voștri vă așteaptă cu nerăbdare și cu inima plină de nădejde.
Umbrele marilor Voevozi Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, a căror rămășițe zac în pământurile ce veți desrobi, vă îndeamnă la biruință ca vrednici urmași ai ostașilor cari au învins la Răsboieni, la Călugăreni și la Plevna.
Veți lupta alături de marile națiuni cu cari ne-am unit.
O luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să-i îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va fi a noastră.
Arătați-vă deci demni de gloria străbună.
Dealungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta și vă va slăvi.

București, 27/28 august 1916”

Imagini video de la marşul soldaţilor ce au refăcut unele trasee istorice. Felicitări lor...!