1. Skip to Main Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer

Anunt publicitar 01

Casa de vanzare in Targu Ocna.
Suprafata: 100 mp locuibili si curte de 500 mp.
Plus 1500 mp (se poate vinde si pe parcele)
Locatia: Str. Poet Ion Gramada, nr.19 (aproape de Piscina cu apa sarata de langa Mina Salina)
Telefon de contact: 0737049318 sau 0734166754

Filmul "Domnișoara Christina" - și la Mina turistică Salina

Scris de  Administrator 08 Noiembrie 2013 Publicat in Actualităţi
Voteaza articolul
(1 Voteaza)

Productia „Domnisoara Christina“, in regia lui Alexandru Maftei, adaptata dupa nuvela fantastica omonima scrisa de Mircea Eliade, a avut premiera de gala pe 31 octombrie, iar de pe 1 noiembrie rulează și in cinematografele romanesti. Suntem onorați că unele scene din film au fost filmate în Mina turistică și de tratament Salina din stațiunea turistică Târgu-Ocna. Un lucru e clar de la bun început. Alexandru Maftei face istorie. El realizează acum un reuşit film fantastic cu accente horror, cu efecte şi montaj de sunete care dau suspans şi te ţin în tensiune de la început până la final, aşa cum nu s-a mai făcut în cinema-ul românesc. Desigur, au fost câteva pelicule cu Vlad Ţepeş, dar de serie C, de neluat în seamă. Maftei ne oferă o variantă modernă, proprie, un fel de "Dracula" feminin realizat loco.

Genul fantastic nu a fost aproape de inima regizorilor noştri, ca, de exemplu, ecranizările epice. Există câteva basme, un Harap Alb, ceva Gopo şi, desigur, povestea aparte SF a lui Mircea Veroiu, "Hyperion".

Ecranizarea aceasta după nuvela lui Mircea Eliade pulsează mult mai viu, mai dramatic, mai filmic decât varianta de televiziune din 1996 a lui Viorel Sergovici. Chiar dacă distribuţia de acolo ştia să fie mai potolită în excese şi stat uimit în poză, imaginile nu reuşeau să redea forţa fantastică a poveştii. Filmul lui Maftei, fidel sursei, te conduce cu bine, hotărât, către punctul culminant.

Scenografia foarte îngrijită, efectele speciale digitale, mişcările lente de cameră, muzica plăcută şi leit-motivul filmului îţi focalizezază atenţia pe povestea strigoiului îndrăgostit.

Asemenea celui din romanul lui Bram Stoker, femeia de aici este în stare să renunţe la eternitate pentru o clipă de iubire. Şi, pentru această promisiune de libertate, e în stare de orice. Protagonistul se luptă cu vedenii, coşmaruri, posedări şi transe, ca să-şi păstreze sufletul.

Static, cu mese dese la care personajele sunt şi mai înţepenite, replici puţine, care sună deseori greoi, mai ales în cele mai intime momente – sunt câteva din bilele negre ale filmului.

Însă, dincolo de acestea – nu foarte supărătoare – filmul vă invită la vizionare, pentru că are multe de dăruit.

Port.hu imagePericolul cel mai mare la un thriller-horror este excesul care poate duce la umor involuntar. Decenţa şi cuminţenia regizorului fereşte filmul său de aşa ceva sau de kitsch ori vulgaritate. Cadrele sunt foarte strânse, fără planuri largi şi asta măreşte frica şi senzaţia claustrofobă. Accentul e pus pe stare, nu pe acţiune. De la începutul tarkovskian, când ninge în interiorul casei, filmul urmăreşte povestea eroului implicat într-o poveste pe viaţă şi pe moarte. Câte puţin din "Rebecca" şi "Portretul lui Dorian Grey", "Dracula" şi "Al 6-lea simţ", cu dansul spiritelor ca în clasicul, filmul-cult horror din 1962, "Carnavalul sufletelor", povestea de acum reuşeşte să placă şi să te facă să vrei să vezi mai mult.

Muzica este tare şi puţin în exces, însă partitura englezului Jon Wygens se potriveşte perfect. După Anca Damian, iată iar o colaborare cu un muzician străin, la fel de fastă.

Imaginea, frumoasă şi clară, cu dificile filmări de platou, de interior, în spaţii mici, face minuni în special când e vorba de prim-planuri. Ioana Anastasia Anton, ca logodnică speriată, manipulată, sacrificata familiei, cu figura ei angelică şi, mai ales, Anastasia Dumitrescu, interpreta personajului din titlu, de o frumuseţe hipnotică, aşa cum şi trebuie să fie eroina sa, luminată blând de o fluorescenţă rozalie, plac în fiecare cadru. Scena cu "Domnişoara" din profil, când se apleacă peste biata victimă ameţită, cu părul lung, negru, pe spate, poate să rămână una de antologie erotică.

Chiar dacă reacţiile sunt frânte, fără fluiditatea şi naturaleţea americanilor, iar scenele nu au finalitate sau detalii, cadrele expresioniste, perversitatea personajului copilei Simina care provoacă şi face povestea să avanseze, micile scăpărări de umor ale personajelor secundare - profesorul şi doctorul -, scenele de nuditate, montajul clar, cronologic iau spectatorul într-o călătorie interesantă pe care ar fi păcat să nu o vedeţi.

Alexandru Maftei îşi urmează cuminte drumul său şi căutările narativ-estetice şi, după deliciosul debut în lungmetraj cu "Bună! Ce faci?", proiectul de acum îl duce pe o pantă nu numai ascendentă, ci şi o deschidere internaţională. E revigorant să descoperi că cineva are curajul să rişte şi să testeze genuri cinematografice diverse şi să se descurce în fiecare.
La mai multe!

 

 

 

 

 

Sursa: Port

 

Filmul „Domnişoara Christina“, după nuvela fantastică scrisă de Mircea Eliade şi adaptată de regizorul Alexandru Maftei, este o transpunere impecabilă din punct de vedere vizual şi muzical a terorii prin care trec toţi cei bântuiţi de frumoasa domnişoară moartă în urmă cu 30 de ani. Din 1 noiembrie, producţia va fi difuzată în toate cinematografele din ţară.

Pelicula începe cu sfârşitul, arătând mizeria în care trăieşte Egor, personajul masculin principal, afundat în blestemele domnişoarei Christina: fosta casă boierească este acum o ruină, iar bărbatul, cândva pasionat de pictură şi încă obsedat de spiritul ei, încearcă în zadar să-i picteze chipul pe un perete, cu un cărbune. „Intenţia a fost să povestim un pic mai mult despre blestemul care s-a abătut asupra lui Egor în începutul filmului şi ne-am gândit că ar fi interesant să îl vedem după mai mulţi ani de la întâmplarea cu pricina“, explică Alexandru Maftei, regizorul peliculei. 
 
Christina, în rochia ei roz pal şi cu aceeaşi frumuseţe năucitoare, le apare în vis mai întâi surorii sale, doamna Moscu, şi nepoatei Simina, care o invocă apoi cu fiecare motiv. Însă de când Sanda, fiica cea mare a doamnei Moscu, şi Egor Paşchievici, partenerul ei, ajung la moşia din mijlocul pădurii, prezenţa Christinei se face simţită tot mai mult. Egor o visează seară de seară şi pică pradă farmecelor sale. O iubeşte pe Sanda, însă este vrăjit de spiritul celei moarte. Ar pleca din casa aceea blestemată, dar trebuie să îşi salveze iubita, care e tot mai slăbită şi bolnavă pe măsură ce Christina „locuieşte“ acolo. 
 
La început, Egor (Tudor Aaron Istodor) dă impresia de personaj neajutorat, prins şi chinuit de jocurile duhului, însă până la finalul poveştii el este cel care izbăveşte asupra spiritului domnişoarei Christina. Care este preţul acestei victorii rămâne să descoperiţi vizionând filmul. 
 
Nota 10 pentru atmosfera muzicală 
 
Muzica şi efectele vizuale sunt atuu-urile thrillerului psihologic regizat de Alexandru Maftei. Momentele de tensiune sunt dublate de dramatismul muzicii special compuse de Jon Wygens pentru această producţie. Apariţia Christinei este marcată atât la nivel vizual, prin efectele SF deosebite, care păstrează suspansul şi misterul scenelor, iar cât şi prin ritmurile cadenţate, când lente, când apocaliptice, care subliniază potrivit jocul actoricesc. 
 
De-a lungul filmului, cei trei bărbaţi par să reprezinte mai degrabă sexul slab: în vreme ce femeile din casă – doamna Moscu, Sanda şi, mai ales, micuţa Simina – păstrează o legătură cu domnişoara Christina, Egor Paşchievici, Nazarie, un arheolog care face cercetări în zona moşiei şi doctorul Panaitescu, venit să aibă grijă de Sanda, sunt prinşi într-un labirint al strigoiului şi caută împreună soluţii pentru a ieşi din el. Scena din miezul nopţii, în care se întâlnesc toţi trei, insomniatici şi terifiaţi din cauza zgomotelor neobişnuite din casă, le arată slăbiciunea în faţa puterii spiritului care încă dăinuie moşia.
Alexandru Maftei a vrut să redea cât mai autentic povestea scrisă de Eliade. „Versiunea din 1992 era un soi de teatru filmat, conceput special pentru televiziune. În adaptarea respectivă, anumite episoade încărcate de erotism lipseau. Mi s-a părut că anumite lucruri au fost omise sau au fost mai puţin exprimate vizual. Spre exemplu, toată lumea ştie povestea «Capra cu trei iezi», însă dacă citeşti ce a scris Ion Creangă, este o poveste horror. Păstrând proporţiile, mi s-a părut că acea ecranizare a fost romanţată“, explică Maftei, adăugând că pelicula a fost produsă în aproape 2 ani. 
 
Autenticitate a replicilor şi a scenelor
 
Fidelitatea scenelor descrise de Mircea Eliade o regăsim în film. „Cam 80-90% din replici sunt cele pe care le-a scris Eliade. Două secvenţe nu apar în nuvelă: cea de început şi secvenţa din tren, dar aceste momente nu sunt total inventate de noi, ci decurgeau din povestirile spuse pe parcursul nuvelei“, spune regizorul. 
Cam 80-90% din replici sunt cele pe care le-a scris Eliade.
Alexandru Maftei, regizor
Ioana Sandu, cea mai tânără dintre protagoniştii filmului şi intepreta Siminei, a privit cu relaxare interpretarea din „Domnişoara Christina“. „Nu mi-a fost greu să intru în pielea personajului. Eu sunt o mică vrăjitoare şi-n viaţa reală“, glumeşte ea. „Poate că cel mai greu moment la propriu a fost scena morţii, atât pentru mine, cât şi pentru Nazarie (Ovidiu Ghiniţă), pentru că el a trebuit să mă ţină în braţe în timp ce eram prinsă de convulsiile morţii. Iar acest lucru s-a lăsat cu vânătăi pentru amândoi de la cât de tare m-a ţinut să nu mă scape“, povesteşte Ioana. 
 
Alexandru Maftei spune că a avut noroc să o întâlnească pe Ioana Sandu. „Am mai lucrat cu copii şi de obicei uzitez de diverse trucuri ca să-i mai păcălesc. Cu Ioana nu a fost cazul. După primele zile de filmare vorbeam cu ea la fel cum vorbeam cu ceilalţi actori, în aceiaşi termeni, iar rezultatul este cel pe care îl vedeţi“. 
Nu te întâlneşti cu un scenariu ca acesta în fiecare zi. A fost diferit şi, vrei, nu vrei, joci într-o epocă. Degeaba încerci să aduci în contemporan ceva ce nu are cum să fie contemporan.
Ioana Anastasia Anton, actriţă 
„După ce am citit nuvela, câteva nopţi n-am putut să dorm“, îşi aminteşte actorul Tudor Aaron Istodor. „M-a bântuit foarte tare povestea şi am vrut să joc rolul ăsta. M-am aruncat. Am avut noroc şi de un regizor foarte bun şi de o echipă asemeni şi n-am mai stat să mă gândesc la cât de grea e o scenă sau alta“. 
 
Ioana Anastasia Anton, interpreta personajului Sanda din film, i-a dat dreptate: „Într-adevăr, nu te întâlneşti cu un scenariu ca acesta în fiecare zi. A fost diferit şi, vrei, nu vrei, joci într-o epocă. Degeaba încerci să aduci în contemporan ceva ce nu are cum să fie contemporan. Faptul că am avut încredere şi am mers până la capăt pe linia asta ne-a făcut să nu ne mai gândim că e greu, aşa cum a zis şi Tudor, ci doar să fii acolo. În plus, am avut parte de nişte relaţii şi de nişte situaţii foarte puternice, care te ajută foarte mult“. 
 
De la 1 noiembrie în toată ţara
 
Filmul „Domnişoara Christina“ este regizat de Alexandru Maftei şi produs de Abis Studio şi Mitra Film. Din distribuţie fac parte actorii Tudor Aaron Istodor, Maia Morgenstern, Ioana Anastasia Anton, Anastasia Dumitrescu, Ioana Sandu, Ovidiu Ghiniţă, Ioan Andrei Ionescu. Imaginea este semnată de Radu Aldea, scenografia de Vali Ighigheanu şi Oana Marinescu, iar costumele au fost realizate de Maria Miu. Muzica a fost asigurată de Jon Wygens. 
 
În această seară, 31 octombrie, are log premiera de gală a peliculei, cu participarea actorilor şi a altor personalităţi din cinematografia românească, iar de mâine, pelicula va putea fi urmărită în cinematografele din întreaga ţară.
 
Sursa: Adevarul
Ultima modificare la Vineri, 08 Noiembrie 2013 18:24
Administrator

Administrator

Dedicat promovării Staţiunii turistice Târgu-Ocna.

Facebook: http://www.facebook.com/nometra

Website: www.nometra.ro
sus


LIKE on facebook


Mediatori în Târgu-Ocna

Negotiation220

  • Banner