1. Skip to Main Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer

Anunt publicitar 01

Casa de vanzare in Targu Ocna.
Suprafata: 100 mp locuibili si curte de 500 mp.
Plus 1500 mp (se poate vinde si pe parcele)
Locatia: Str. Poet Ion Gramada, nr.19 (aproape de Piscina cu apa sarata de langa Mina Salina)
Telefon de contact: 0737049318 sau 0734166754

Costache Negri - prezent în Comitetul Unirii de la Iaşi - 24 ianuarie 1859

Scris de  Administrator 25 Ianuarie 2015 Publicat in Actualităţi
Voteaza articolul
(1 Voteaza)

Izbucnirea revolutiei de la 1848 l-a gasit pe Negri la Paris, unde s-a inscris ca voluntar in garzile revolutionare si a prezentat guvernului francez noul tricolor romanesc. In martie 1848 i s-a interzis sa se intoarca in Moldova, dar impreuna cu un grup de exilati moldoveni a reusit sa ajunga la Brasov. Acolo a luat parte la intocmirea declaratiei de principii din mai 1848 si a proclamatiei de demitere a domnitorului Mihail Sturdza.

Dupa aceea a trecut in Bucovina, unde a coordonat munca si propaganda comitetului revolutionar din Moldova, aflat in exil, Alexandru Ioan Cuza sprijinindu-l in eforturile sale. Infrangerea revolutiei in Tara Romaneasca a spulberat iluziile moldovenilor in posibilitatea de face schimbari politice majore si in Moldova. Datorita unei epidemii de holera, si a opozitiei in crestere din partea autoritatilor habsburgice, intregul grup de revolutionari, intre care si Negri, au fost obligati sa paraseasca Bucovina si sa se intoarca in Franta. Alaturi de alti exilati romani, in 1849 Costache Negri si-a dedicat eforturile cauzei unioniste, dar in curand a avut posibilitatea sa se intoarca in Moldova, unde fusese ales un nou domnitor, Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit in diverse functii judecatoresti si administrative. Ca om politic si patriot s-a remarcat mai cu seama dupa 1851, cand a ocupat prima functie publica - parcalab de Covurlui. Odata cu internationalizarea chestiunii romanesti, din 1855 Negri a inceput o cariera diplomatica, care a facut din el cel mai de seama diplomat roman al urmatorului deceniu.

In 1855, a fost trimis ca delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol si la Viena pentru a sustine Unirea Principatelor Romane. În 1857 a fost ales deputat si vicepresedinte al Adunarii Ad-hoc, convocate prin hotararea Congresului de Pace de la Paris (1856), iar în 1859 a facut parte din Comitetul Unirii, la Iasi.

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a.

Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat dupa 1861.

Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.

Comitetul Unirii de la Iasi-1859Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie - 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante și au reușit să câștige sprijin pentru cauza românească. Încă în a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman și Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859).

Unirea principatelor la IasiAstfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană - generalul Ion Emanoil Florescu - a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht.

La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electivă și promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casație și la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalității fiscale). Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862.

In aceasta vreme, lua mereu parte la adunarile miscarii unioniste romane, care a avut ca rezultat dubla alegere a domnitorului Cuza in 1859 si la unirea definitiva din 1861. Insusi Negri a fost de mai multe ori indemnat sa candideze la tron, dar a refuzat de fiecare data, cu o integritate morala ce nu pare a mai fi fost intalnita in politica romaneasca.

In 1859 a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al tarilor unite pentru a obtine recunoasterea starii de lucruri creata prin votul de la 24 ianuarie si deci a dobandi unirea definitiva.

Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate actiunile si reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Romane. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca si pe Vasile Alecsandri, sa renunte la viata politica. S-a retras la Targu Ocna si si-a dedicat ultimii ani ai vietii pasiunilor sale de-o viata: numismatica si colectionarea de tablouri. De asemenea, a intretinut o bogata corespondenta cu Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu.

alexandru-ioan-cuzaMihail Kogălniceanu, ales de către colegiul electoral al proprietarilor de terenuri din județul Dorohoi în Divanul ad-hoc, un ansamblu nou-înființat, prin prin care moldovenii au câștigat dreptul de a decide propriul viitor, a rămas în discuții cu cu reprezentanții Divanului din Țăra Românească din Divanul lor, și și-a reluat campania în favoarea unirii și a autonomiei sporite, precum și principiile de neutralitate, guvern reprezentativ, și, după cum a spus mai târziu, aducerea la conducerea țării a unui „prinț străin”. Cu toate acestea, atât Kogălniceanu cât și Alecsandri, s-au prezentat inițial în calitate de candidați pentru titlul regent de Caimacam -Alecsandri, care era mai popular, a renunțat primul, pentru a-l susține pe Costache Negri. Candidatura lui Negri a fost respinsă de către otomani, care a preferat să-l numească pe Teodor Balș (iunie 1856).

În aprilie 1849, o parte din cerințele Revoluției de la 1848 au fost îndeplinite de Tratatul de la Baltalimani, prin care cele două puteri suzerane ale Regulamentului organic Imperiul Otoman și Imperiul Țarist l-au numit pe Grigore Alexandru Ghica, un susținător al cauzei liberale și unioniste, ca Prinț al Moldovei (pe de altă parte, se confirmă înfrângerea puterii revoluționare din Țarea Românească). Ghica a permis întoarcerea inițiatorilor evenimentelor din 1848 din exil, și i-a numit pe Kogălniceanu, Costache Negri și Alexandru Ioan Cuza în funcții administrative. Măsurile luate de prinț, împreună cu înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii, au dus la introducerea ideilor și dorințelor liberale comprimate în Dorințele partidei naționale din Moldova din 1860.

Chiar și după ce Cuza a plecat din țară și s-a stabilit la Baden, relațiile lui cu Kogălniceanu au rămas la un respect distant: în vara lui 1868, când ambii vizitau Viena, s-au întâlnit întâmplător și, fără a schimba vreo vorbă, s-au salutat ridicându-și pălăriile. În ziua de 27 mai 1873, Kogălniceanu, împreună cu Alecsandri, Costache Negri, Petru Poni și alte personalități, au participat la înmormântarea ui Cuza la Ruginoasa. Ulterior, Kogălniceanu a scris: „Cuza a făcut mari greșeli, dar [proclamația Către locuitorii sătești din 1864] nu va dispărea niciodată din inimile țăranilor și nici din istoria României”

Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormantul sau se gaseste la Manastirea Raducanu din Targu Ocna, construita de catre Radu Racovita in 1664.

Mihai Eminescu l-a definit pe Costache Negri ca fiind "unul din cei mai nobili barbati ai romanilor, care reprezinta nu numai cel mai curat patriotism si caracterul cel mai dezinteresat, dar si o capacitate extraordinara, careia-i datoram, in buna parte, toate actele mari savarsite in istoria moderna a romanilor".

Pe casa lui Costache Negri, de la Galati se gaseste o placa comemorativa cu urmatorul text: “In aceasta casa a locuit Costache Negri, parcalab de Galati, militant pentru ideile Revolutiei de la 1848 si ale luptei pentru unire“.

In comuna Costache Negri din judetul Galati, langa consiliul local se gaseste Casa memoriala "Costache Negri". Aceasta a fost deschisa la 2 iunie 1968, chiar in casa revolutionarului moldovean, construita in stilul unei case taranesti de tip evoluat, cu doua cerdace pe stalpi de lemn.

In fata casei memoriale, la 19 mai 1973, a fost dezvelit bustul lui Costache Negri, realizat in piatra de Boris Leonovici.

In timpul vietii, Costache Negri a publicat putin, prin reviste, astfel ca si contributia lui la patrimoniul literaturii romane este destul de modesta. Ne-au ramas de la el cateva manuscrise interesante, care cuprind 3-4 scrieri in proza, mai ales amintiri din calatorie, cateva zeci de poezii si un numar apreciabil de scrisori, care n-au valoare literara, ci numai documentara. Proza, elaborata mai ales in anii studentiei, cuprinde povestirea Sarile venetiene (1839). Tot in aceasta colectie se gaseste si faimosul toast, rostit la Paris la 27 decembrie 1848, unde zice: "In visurile mele inflorite se arata viitorul Romaniei. Suntem milioane de romani razletiti. Ce ne lipseste ca sa ajungem un neam tare? Unirea, numai unirea. Sa traiasca unirea romanilor"! Toate acestea au fost reunite intr-un volum si publicate sub ingrijirea lui Emil Garleanu in editura Minerva (Buc. 1909).

Sursa: Wikipedia

Ultima modificare la Duminică, 25 Ianuarie 2015 17:56
Administrator

Administrator

Dedicat promovării Staţiunii turistice Târgu-Ocna.

Facebook: http://www.facebook.com/nometra

Website: www.nometra.ro
sus


LIKE on facebook


Mediatori în Târgu-Ocna

Negotiation220

  • Banner